Scriitorul, prozatorul, dramaturgul, scenaristul de film si academician roman, nascut in Bihor nu poate accepta ca bustul marelui Gojdu a fost aruncat de pe soclu si a stat multa vreme „in cotetul strandului din Iosia”.
„Dar cine-o fi Gojdu asta, dragi oradeni? Un nimeni! N-a contat nici ca-cat pentru cultura romaneasca, pentru istoria Romaniei!
Un neica nimeni, care, avand si la Budapesta, in plin centru, pe maul Dunarii, un casoi – caci altfel guvernantii romani nu puteau sa-i zica – ungurii, politicosi, l-au pus in vanzare… Si-au scapat memoria Romaniei de o pacoste! Bineinteles ca guvernantii de la Bucuresti au facut tot posibilul – si imposibilul! – ca sa scape de o asemenea povara! Chiar un gradat guvernal-guvernamental a semnat surazand, bucuros, actul in care Romania se spala pe maini – si pe picioare, evident! – de o asemenea inutilitate din caramida si ciment de altadata!
De altfel, romanii, nu de putine ori, in situatii aflate sub mai multe semne de intrebare, nu s-au purtat ca proasta in balci! Daca vine vorba de un morman de fiare vechi, se gaseste solutia geniala de a scapa si de culoarea lor ruginita. Apoi, izbavitorul national apare la televizor, cu sprancenele si firele de par canite, si da, surazand, lectii de morala fraierilor care il asculta cu mult nesat! Doar este emisiunea in care balerizdele isi arata beletile dorsale, iar tobosarii ritmurilor noi si cantaratele isi vand propriul timp sonor celor care viseaza ca sunt fericiti!
Ca sa elibereze poporenii din plicticoasa realitate, acesti artisti de dupa telejurnale, puritani, duc o politica moderna, pledand, concret, impotriva clismelor, care trebuie scoase din uz si in cazurile tortioniste, de turbate constipatii, in favoarea sexului traditional! Dar, totusi, n-am auzit pana acum ca niste politicieni alesi de popor sa aiba intuitia pedagogica de a scapa de putrefactia unei statui, bagand-o intr-un cotet! E drept, instalatia de la strandul din Iosia nu este chiar un cotet, la propriu, ci doar la figurat! Acest spatiu in care Gojdu, despicat in doua, zace de peste trei ani, are rolul profilactic de a nu infecta oradenii cu figura unui trantor incoerent, nebarbierit de zeci de ani, trantit la pamant, lenes, in timp ce toti locuitorii de pe malurile Crisului oradean trudesc de se rup!
Eu pledez chiar si astazi, in primele saptamani ale Centenarului, pentru inaltarea unor statui care sa defineasca momentele de eroism ale danubiano-ponticilor!.. Pentru a nu avea o istorie lenesa, punerea in valoare statuara – din bronz, marmura, sau chiar din aur de la Rosia Montana, pana n-o sa aruncam si Rosia Montana peste parleaz, ca sa scapam de vechiturile ei minerale! – a unor caractere exponentiale, inca de pe vremea dacilor, este absolut necesara! Am putea deschide catalogul cu Bicilis, cel care le-a dezvaluit romanilor apa curgatoare sub care Decebal isi ascunsese aurul! Romanii, gospodari, n-au lasat, acolo – sa putrezeasca aurul!..
L-au dus la Roma si-au construit… Se stie! Le-a prins bine ani de zile aceasta bogatie salvata de Bicilis, turnatorul drag inimilor noastre, pentru ca ne-a salvat de la rusinea de a pastra degeaba, sub o apa, o comoara! Sa nu-i uitam pe fratii Maties, verisorii lui Horea, care, stapani pe propriul lor timp, de la munte, s-au gandit sa salveze vietile transilvanenilor, amagiti de rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan, drept pentru care l-au dat pe verisorul lor pe mana armatei imperiale!.. Ei, ce e drept, e drept, nu s-au gandit sa-l omoare pe Horea, asa cum au planuit, la poale de munte, cei doi verisani ai ciobanelului mioritic!.. Nu, fratii Maties au avut un gand nobil, sa-i scape pe transilvaneni, si chiar pe Horea, de energia imperiala mortuara clasica!.. Da, cu pac! pac! Etc. Asa ca Horea, Closca si Crisan, au scapat ieftin, n-au fost chinuiti prin puscarie si n-au fost impuscati, nu, au fost doar trasi pe roata!
Sa nu mai vorbim prea mult despre marele carturar care si-a predat nepotul dragilor nostri turci!.. In fata reprezentantilor Europei – un fel de ambasadori ai timpurilor vechi, care nu seamana, deloc, deloc, evident, cu ambasadorii timpurilor de azi! – Constantin Brancoveanu a trait o zi peste ziua rastignirii lui Iisus, caci Iisus Cristos, neavand copii, a fost obligat sa-si simta doar propria sa moarte, sub privirile mamei sale, Fecioara Maria, fara sa vada rastignite eventualele sale odrasle!.. Brancoveanu Constantin, inainte de a i se reteza capul, a vazut moartea copiilor sai, carora calaul le-a retezat capetele…
Sa tradezi un domnitor, sa tradezi un nepot, sa tradezi un frate, da, e vorba de niste tragedii cumplite!.. Dar sa tradezi o statuie, inchizand-o intr-un cotet, mi se pare o comedie sinistra!
Bine, bine, una e sa tradezi avutul sau viata unor oameni aflati in plina viata, si alta e sa tradezi o statuie, tinand-o ascunsa intr-un cotet, ca sa n-o vada poporenii!..
Sa nu ne oprim asupra biografiei lui Gojdu, atat de bine cunoscuta de oficialii bihoreni! Hm! Sa stam o clipa in fata “Liceului Gojdu” din Oradea! Cati profesori, profesori universitari, ingineri, medici, savanti, literati, academicieni… au iesit de pe bancile acestei institutii?!.. Oare, macar unii dintre ei, aflati inca in viata, n-ar putea sa vina intr-o zi la Oradea si sa se aseze in fata unor felixe vile private, apartinand unor felixieri felixofagi, de stat si de partid?!.. Sau sa se aseze in fata organelor si institutiilor particulare – de stat! – asteptand sa apara fericitul Godot-bace, Godot cel Felix, in fruncea viitoarelor statui de felixa ciocolata otomana, ale orasului de pe malurile si valurile Crisului Repede?…”
D.R. Popescu
