Expoziția „Capriciile modei”, care a putut fi admirată în incinta Palatului Suțu, devine itinerantă. În perioada 17 mai – 23 august, aceasta va putea fi vizitată la Muzeul Orașului Oradea – Complex cultural (Cetatea Oradea, Piața Emanuil Gojdu 39-41, Corp B, etajul 2, sălile 3-5).
Expoziția ”Capriciile Modei” ajunge la Oradea cu sprijinul Muzeului Municipiului București prin manager dr. Adrian Majuru și dr. Maria-Camelia Ene, expert în costum și accesorii vestimentare de epocă. Vernisajul expoziției, la care sunt invitați să participe toți cei interesați, va avea loc joi, 16 mai, ora 17.00, Corp B, etajul 2, sala 3.
Va participa curator Maria Camelia Ene, șef birou Istorie Bucureșteană, care propune o incursiune în lumea eleganței feminine, reprezentată de excepționalele piese autentice de costum și accesorii vestimentare, din perioada anilor 1850 – 1950, imagini după fotografii de epocă precum și piese de artă decorativă: cristal-porțelan, metal, mobilier și artă plastică.
Expoziţia, care va fi deschisă cu ocazia evenimentelor din Noaptea muzeelor, evidențiază varietatea costumului femeiesc făcând o radiografie a vieţii urbane, dar şi a elitei sociale din veacul al XIX-lea, precum şi bogăţia patrimoniului Muzeului Municipiului Bucureşti.
„Secolul al XIX-lea, pe tot parcursul său, şi-a însuşit limbajul diferitelor stiluri. Sfeşnice, garnituri de masă (tacâmuri, servicii, cupe), obiecte de toaletă (casete, flacoane) recurg atât la elemente specifice stilului Biedermeier, cât şi la vocabularul renascentist (gheare de leu, personaje în relief sau ronde-bosse) şi la cel al stilului Ludovic XVI (panglici, lauri, motive perlate). Dacă în primele decenii ale secolului XIX se mai poate vorbi încă de câteva mari stiluri cu caracteristici bine definite (Regency, Biedermeier, Empire), ceea ce caracterizează evoluţia artelor decorative, îndeosebi în a doua jumătate a secolului, este permanenta revenire la formele şi vocabularul unor stiluri anterioare, se remarcă interesul burghez pentru piese de factură mai complicată, inspirate din modelele care au trecut deja proba timpului. Culoarea epocii nu se poate descrie fără referire la veşminte. Costumul a modelat o siluetă voit diferită de cea antichizantă (mâneci bufante, talia strânsă, fusta evazată). Rochia avea corsajul strâmt, decolteul oval (en bateau), sau o pelerină care îl acoperea decent, mânecile bufante gigantice susţinute de sârme şi vată, talia de viespe strânsă într-un corset, iar fusta evazată, susţinută pe jupoane de muselină. Frumuseţea hainelor a fost atinsă în fiecare perioadă prin alte mijloace artistice. Au existat mereu artişti care au reuşit nu numai în pictură sau sculptură, ci şi în creaţia vestimentară, să provoace privitorilor acea trăire totală care face ca o clipă să rămână de neuitat, care intensifică deopotrivă senzaţiile, gândirea, afectele, amintirile şi asociaţiile între toate acestea” – Dr. Maria Camelia Ene, șef Birou Istorie Bucureșteană.
