Kirchweih al șvabilor bănățeni și transilvăneni din Germania – cu sufletul în două țări

Kirchweih în Rechberghausen, Baden – Würtenberg, a atras și anul acesta șvabii bănățeni și transilvăneni repatriați în Germania în ultimii 50 de ani. Adulți, tineri și copii, îmbrăcați în portul popular al șvabilor din secolul al XVIII-lea au participat la parada portului popular, amintind de sfințirea bisericii catolice din Ulmbach (azi Peciu Nou, Timiș) din 1725.

Slujba religioasă este unul dintre punctele centrale ale sărbătorii, preotul subliniind că ”acasă” înseamnă nu doar un loc, ci și încredere, legături sufletești, tradiții și obiceiuri transmise din generație în generație, sprijin la nevoie, credință. După slujba religioasă a urmat primirea de către oficalitățile locale la primărie și un moment coregrafic cu dansuri populare. Sărbătoarea s-a încheiat cu cină și dans popular. Pentru că mulți șvabi bănățeni vorbesc românește, la eveniment au asistat și români stabiliți în Germania sau veniți la lucru în regiune.

Adulții născuți în România vorbesc în continuare și limba română în dialectele județelor în care pentru câteva sute de ani au trăit familiile lor. Pentru generația tinerilor și copiilor născuți în Germania, Kirchweih al Bisericii Catolice din Ulmbach este o tradiție frumoasă a părinților și bunicilor, pe care o vor duce mai departe câtă vreme aceștia sunt încă aici. Când ei nu vor mai fi, va înceta probabil și sărbătoare șvabilor bănățeni și transilvăneni, pentru că tinerii nu mai au aproape nicio legătură cu România, iar ceea ce nu cunosc, nu pot nici iubi, crede Elfriede Beck, organizatorul evenimentului pentru al 36-lea an.

În secolul al XVII-lea, din cauza sărăciei și a foametei, șvabi și sași au emigrat în alte țări ale Europei, în care regii le-au promis pământ pentru popularea zonei, vitalizarea economiei sau pur și simplu pentru desecări și cultivarea pământului. Prima generație de imigranți a avut parte și în noua țară de sărăcie, boală și moarte, dar generațiile următoare au reușit prin muncă intensă să își facă un rost și o nouă casă. Șvabi și sași au ajuns în Transilvania, Serbia, dar și în Ucraina sau în colțuri îndepărtate ale Rusiei. În secolele următoare s-au îndreptat spre America de Nord și de Sud. După cel de-al doilea Război Mondial, dar mai ales începând cu anii ‘70-80, cei din Estul Europei au început să se întoarcă în Germania. O comunitate importantă de șvabi bănățeni și transilvăneni s-a stabilit în județul Göppingen, unde se organizează anual și Kirchweih a șvabilor din Ulmbach, care a devenit Kirchweih pentru șvabi din România.
Daniela Stoica