Trăind într-o lume în care totul se dezvoltă atât de rapid, iar oportunitățile cresc considerabil, am ajuns în acele vremuri în care interculturalitatea este prezentă aproape la orice pas. Și aici mă refer la acea libertate de mișcare, care atinge noi culmi. Datorită ei, astăzi putem fi într-un colț al lumii, și doar în câteva ore în celălalt, ceea ce era de neimaginat pentru predecesorii noștri. Acest lucru a făcut ca interculturalitatea să capete un rol foarte important în ceea ce privește tendințele de dezvoltare a societății actuale. De aceea, aș risca să spun că fiecare din noi se confruntă cu acest concept zi de zi.
În continuare, studentă în anul II, specializarea Jurnalism, din cadrul Universității din Oradea, vă voi împărtăși o experiență interculturală proprie care mi-a marcat nu doar anii de studenție, dar și abordarea față de societatea în care trăim. Experiența trăită se datorează programului ERASMUS+, prin care UE sprijină educația, formarea, tineretul și sportul în Europa.
După ce am văzut mai multe poze cu Insulele Azore, de la prieteni care au fost acolo, am zis că trebuie neapărat să ajung și eu în acel colțișor de rai. Zis și făcut. După câteva luni de așteptare am ajuns pe cea mai mare insulă, din cele nouă cu o suprafață de 60 de km lungime și doar 8-15 lățime, São Miguel, în capitala Ponta Delagada. Aici am încercat să profit din plin de peisajele magnifice, odată ce am luat rucsacul în spate și am început să cutreier insula în lung și-n lat. Entuziasmul și dorința m-au dus în cele mai spectaculoase locuri. Unul dintre ele fiind orășelul Furnaș unde am admirat liniștea și splendoare lacului Lagoa de Furnas. La fel, am putut vedea în apropierea lui câteva localități cu izvoare termale, inclusiv unele în care apă, în care apa iese din pământ fierbând deja, însoțită de un miros de sulf și alte gaze. Dar cel mai mult m-au impresionat cele două parcuri, Terra Nostra și Bena Doija, în care apa ajungea la 40 de grade, iar pe lângă faptul că am admirat hortensii, nuferi, copaci exotici, am putu face și o baie în renumitele bazine cu apă galbenă. După o bălăceală bună, am savurat din mirosul proaspăt de ceai, de la una din cele două plantații de pe insulă, Cha Gorreana, singurele din Europa. Ca apoi să putem servi, aș putea spune cel mai gustos ceai de până acum, direct în fabrica în care am urmărit tot procesul prin care trece acesta, cu o priveliște spectaculoasă peste plantații ce duceau spre valurile oceanului. Dar surprizele nu s-au terminat, după mai mult timp de, am ajuns la locul care merită neapărat de vizitat dacă ajungi pe în Sao Miguel. Este vorba depre Sete Cidades, unde două lacuri și-au dat întâlnire înconjurate de dealuri mărețe.
Insula ne-a bucurat și cu alte locuri uimitoare precum Lacul Fogo, Coasta de Nord, dar în mod special am rămas marcată de Ponta Delgada, orășelul unde străzile sunt asortate cochet de căsuțele care mai de care colorate. La fel, aici este și Univesidades des Azores, care se poate lăuda cu o curte de invidiat chiar și pentru multe grădini botanici. De asemenea, e de menționat acest loc ca atracție turistică pentru mulți turiști, care ajung aici pe vase de croaziere și câte a 11 etaje. De aceasta suntem des lângă port pentru a-i întâlni și petrece pe toți cu un zâmbet cald. Acel nou pe care voiam să-l cunosc s-a dovedit a fi provocare frumoasă de a depăși bariere lingvistice și culturale și acea cheie a acestui loc de a-mi cuceri inima.
Acum că se apropie tot mai mult ziua când voi părăsi acest loc, pot spune cu tărie că este o perioadă extrem de utilă pentru mine, din care am avut de învățat multe lucruri noi pe care le pot pune în practică în viața de zi cu zi. Acest stagiu m-a făcut să înțeleg că într-o lume aflată în continuă schimbare, interculturalitatea poate contribui la unitatea popoarelor.
Mihaela Furculiță, Jurnalism, An II
