Ziua internaţională a prieteniei este o iniţiativă care urmează propunerii făcute de UNESCO şi care a fost preluată de Adunarea Generală a ONU în 1997.
Prietenii sunt familia pe care ne-o alegem, sunt acele persoane în care avem încredere că ne vor susține necondiționat indiferent de situație și pe care știm că îi putem suna la orice oră din zi și din noapte.
Prin prietenie, prin acumularea de legături de camaraderie și dezvoltarea unor legături puternice de încredere putem contribui la schimbările fundamentale necesare pentru a obține o stabilitate de durată, pentru a țese o plasă de siguranță care să ne protejeze pe toți și să genereze pasiunea pentru o lume mai bună, unde toţi sunt uniți pentru binele general.
Prima persoană care a dorit să propună o zi a prieteniei a fost afaceristul american Joyce Hall, care în 1910 a lansat pe piață, cărțile poștale Hallmark. El a propus ca prietenia să se celebreze pe 2 august, pentru că este perioada concediilor și oamenii își trimiteau mai des cărți poștale. Inițial, autoritățile au primit cu entuziasm propunerea afaceristului, însă în anii ’30, aceasta și-a pierdut din popularitate, deoarece acțiunea de a trimite căști poștale nu mai avea aceeași semnificație pentru oameni, devenind o obligaţie socială susţinută de promovarea comercială agresivă.
O a doua inițiativă în această direcție a avut-o Nane Annan, soţia fostului secretar-general al ONU. În 1998, ea a propus ca personajul de desene animate Winnie the Pooh să devină ambasadorul ONU al prieteniei.
Unii tineri îşi oferă reciproc brăţara prieteniei, utilizată de altfel ca simbol în Asia şi în Orientul Mijlociu de mai multe secole. Roşu este asociat cu energie, forţă şi putere, ca şi galbenul care sugerează în plus şi căldura prieteniei; verdele îndeamnă la bună dispoziţie şi speranţă; albastru înseamnă şi el speranţa, dar şi protecţie şi încredere, iar violet şi bleu sunt chiar culorile prieteniei şi dorinţei de interacţiune cu ceilalţi.
