„Portret de învingător” este un proiect al studenților de la Jurnalism (Universitatea din Oradea), în colaborarea cu Oradea în direct, care își propune să promoveze oameni de excepție din comunitatea locală.
Daniel Dan s-a născut la 7 octombrie 1986 în Oradea. A studiat sculptura la Facultatea de Arte și Design din cadrul Universității de Vest din Timișoara, iar în 2017 și-a finalizat studiile de doctorat cu lucrarea „Sculptura în marmură – istorie, tehnică și practică”. Atras de mediul liniștit al satului, s-a mutat la Roșia împreună cu câinele său, Thor, unde și-a construit un atelier. De-a lungul anilor a participat la simpozioane și tabere de sculptură, dintre care amintim: Simpozionul internațional de Sculptură în piatră din Caransebeș, în 2017; Tabăra Națională de Sculptură Monumentală – România 100, Ploiești, în 2018; Tabăra națională de Sculptură Monumentală Contemporană, Ploiești, în 2021.
Cum v-ați descoperit pasiunea pentru sculptură?
A început din copilărie, în primul rând, ca toți copiii, mă jucam cu noroi, construiam case din pământ și bețe. În al doilea rând, am văzut la televizor, la TVR1, „Leda” lui Brâncuși, mi-a plăcut atât de mult încât mi-a rămas întipărită în memorie și am făcut-o din marmură, micuță, a fost prima mea interacțiune cu sculptura, când aveam vreo 10 sau 12 ani. Pentru că tata a lucrat în cimitir, făcea cruci, am avut acces la marmură și scule. Putem spune că Brâncuși este cel care m-a pornit pe acest drum.
În liceu am studiat artele, la domnul profesor Pavel Bența, un om extraordinar care m-a lăsat să explorez, pictam în ulei, îmi făceam singur ramele, pânzele, aveam o înclinație pentru manualitate. În facultate, pentru început am studiat pedagogia artei, dar atracția pentru sculptură m-a determinat să mă mut. L-am întâlnit pe prof. univ. dr. Dumitru Șerban și cu el am terminat licența, masteratul și doctoratul. I-am dedicat acestuia ultimul simpozion la care am participat, al treilea din viața mea la nivel de profesionist, de Sfântul Dumitru.
Cum vă influențează mediul în care trăi ț i procesul de creație?
Acum că m-am mutat la țară mă simt mult mai liber, sunt mai aproape de natură. Pot să studiez lucrările lui Brâncuși, de exemplu „Pasărea în văzduh”, stau pe terasă și văd păsărelele în zbor, vezi de fapt ideea de pasăre în zbor, astfel mi-am dat seama de aproape fiecare lucrare a lui, de la păsări la „Cocoșul” lui, „Peștele” pe care nu îl vezi în apă la o anumită distanță.
Nu mai sunt influențat de marii artiști, profesori, cum era la Timișoara, aici sunt singur, sunt singurul meu critic. Lucrarea pe care am făcut-o acum la Ploiești este, într-un fel, inspirată din natură, care îmi arată anumite fenomene, anumite trăiri, emoții, forme și este conceptul meu „micro-Macro Cosmos”, legat de planete, galaxii, fenomenele extraterestre care se descoperă zi de zi și de care sunt pasionat. Tot legat de Macro Cosmos, sunt inspirat de fotografiile făcute de telescopul Hubble. A pornit și de la obiectele tradiționale pe care le colecționez, o suveică de la un război de țesut, am personificat o galaxie-suveică care țese cosmosul cum o suveică țese o pânză din cânepă.
Roșia este renumită pentru peșterile și minele ei, aceste formațiuni vă influențează lucrările?
Da, tot la acest nivel de „micro-Macro Cosmos” prin nebuloase, unele au forme diverse, precum peșterile care nasc forme noi, stalactite, stalagmite, cristale de calcit cum este la Peștera cu cristale Farcu. Asociez peșterile cu niște mame, care dau ființă unor noi formațiuni, în același timp, nebuloasele dau naștere unor sori, cum este soarele nostru, care s-a născut într-o nebuloasă. De asemenea, văd nebuloasele precum niște păsări Phoenix.
Care este cea mai reușită lucrare a dumneavoastră?
Sculpturile sunt copiii mei. Cum ultimul născut este, de obicei, copilul preferat, la fel este și în cazul ultimei mele lucrări, „Galaxia-suveică”. Sunt de-a dreptul îndrăgostit de ea.
Cu ce sculptori mari ați mai lucrat?
Am lucrat cu Tanya Preminger, Bogdan Rață, Roland Hoft, Dumitru Șerban, Eugen Petri, Maxim Dumitraș și Horia Bojin.
Ce încercați să transmiteți prin arta dumneavoastră?
Emoții, bucurie. Să realizăm anumite lucruri care se întâmplă în jurul nostru. Toate se rezumă cumva la emoții, la bucurie. Faptul că ajungem să cunoaștem mai multe despre universul nostru, despre micro universul din interiorul nostru, este tot emoție și bucurie, care vrea să îți aducă o stare bună. Cunoaștere. Prezint ideea de suflet a formei. Cred că fiecare ființă are un suflet care îl reprezintă, care are o anumită formă ce nu ține de ochi, de cum suntem îmbrăcați sau de câți solzi avem.
Diana-Mădălina CRISTEA, Jurnalism, An 1
