Cui îi e dor de anii 80-90, poate da o tură la Poșta „Mare” din strada strada Roman Ciorogariu. Clădirea poștei are aceeași culoare și tencuială, doar cu 30 de ani mai vechi și mai scorojite, angajatele și angajații aproximativ aceleași obiceiuri și metehne. Interiorul incintei este renovat de vreo 10- 15 ani (?), dar sistemul informatic se mișcă cu încetinitorul.
De parcă nu ne-ar fi suficient stresul produs de pandemie, distanțare socială și mască, din cele 7 ghișee sunt în zilele lucrătoare două, maxim trei deservite. Iar angajatele și angajații … Depinde în ce toane îi prinzi și al câtelea ești la coadă. Așteptând să le funcționeze sistemul informatic, încep să se burzuluiască la clienți, vinovați că îi deranjează și nu le permit să bea o gură de apă sau încep să facă observații obraznice.
Cine nu a învățat să lucreze online sau cu firmele de curierat sau nu are cont pentru ridicarea alocației pentru copii, este damnat să aștepte o veșnicie la coadă și să audă bombăneli peste bombăneli. Nu atât din partea colegilor de suferință care stau la aceeași coadă, ci de la ghișee. Aceeași soartă o au cei care vor sau trebuie să trimită scrisori recomandate cu confirmare de primire.
Pe vremuri era totul altfel? Poate, dar nu la Poșta Mare. Asta a rămas tot pe vremuri.
Daniela Stoica, Dorina Ursente
