Să ridice mâna sus, și să spună cineva ceva (dacă știe cineva ceva…) despre doamna Cătăniciu Steluța- Gustica. Ia să vă vedem…???? Ei bine, domnia sa este deputat de Bihor (mirați-vă!!!) ce a fost aleasă pe listele PSD, pentru ca azi să figureze ca membră a formațiunii PPU-SL (adică Partidul Umanist Social Liberal). Pentru detalii nu aveți decât să căutați în alambicata istorie a cvasi necunoscutei formațiuni politice.
Că mă tot gândeam zilele astea: Bubuie lumea asta politică și geo-strategică (internă și externă) de provocări care mai de care, și marea majoritate a parlamentarilor noștri excelează în muțenie. Sigur, nu toți, și nu în egale măsuri. Îl mai vezi într-un interviu pe Szabo Odon (UDMR), pe Cseke Attila-Zoltan (UDMR – bine, e și ministrul dezvoltării, lucrărilor publice și administrației), pe Bodog Florian-Dorel pe la Antena 3, pe profesorul Hatos Adrian (senator PNL) sau pe Dehelean Silviu (USR) pe facebook, dar și așa parlamentarii de Bihor parcă nu există, parcă trăiesc în lumi paralele, sau în orice caz în lumi puțin sau deloc stresate.
Sigur, îmi veți spune unii: lucrează în comisii, semnează proiecte de acte normative (inițiate de regulă de alții), au audiențe, merg în teritoriu; și nu zic nu, or face și de-astea…; dar mai nimic despre chestiuni ce frământă cu adevărat poporul, cu privire la prezent, dar mai ales la viitor.
A fi parlamentar român azi, în cele mai multe cazuri, se reduce la o mai mare sau mai mică abilitate de a naviga printre interesele “turmei” din care faci parte, printre cele ale iluziei de imagine cum că reprezinți oamenii, și printre cele ale jocurilor de partid de la nivel local și central, de care poate depinde eventuala ta prezență pe lista pozițiilor eligibile.
În rest, muțenie, aparență, vrăjeală și orientare…
Ei se fac că reprezintă, iar noi ne facem că îi credem…Când colo, și în cele mai bune cazuri, niște pioni cu ambiții, mai mari sau mai mici… Cum s-ar spune, fiecare cu aia a…
Dacian Palladi
