William Shakespeare spunea că: ”Știm cine suntem, dar nu știm cine am putea fi.”
Deși pe deplin nu ne putem cunoaște, în aburul care este viața sub Soare a unui om, mare păcat și gravă ”crimă” se săvârșește de către părinții, de către școlile, sistemele, instituțiile și comunitățile, care nu plasează drept central principiu al activității, asistenței și suportului lor – descoperirea darurilor și talanților de Cel de sus dăruiți fiecăruia dintre noi, și da desigur, în special copiilor și a tinerilor în creștere, dezvoltare și cunoaștere de sine.
Dacă stau bine și mă gândesc, o consistentă parte a nefericirilor, și a frustrărilor prea multora, de aici vin. Și anume, din faptul că nu au descoperit la vreme – cine sunt, dar mai ales cine ar putea fi. Și asta, și pentru că cei mai înaintați în vârstă nu au știut la vreme, ce trebuie să facă; pentru că cei acum în vârstă, nu au fost la vremea lor asistați și educați astfel de către părinții lor; după cum, cei mai în vârstă de acum și din încă relativ recente vremuri, au adoptat pe negândite formule de viață elaborate de alții pe baza nu știu căror prejudecăți sau a nu știu căror interese.
Și uite așa, generații și generații au trăit în ”filmul” altora, și după tiparele de ei induse și/sau impuse, într-un fel sau altul…
Astfel, nu este de mirare, după cum nu este mai puțin trist, și mai puțin grav, faptul că, în recentul raport al Eurostat (structura de statistică a UE) România este la loc de frunte cât privește RATA NEPOTRIVIRII COMPETENȚELOR (e una orizontală, și alta verticală, vezi articolul) – definită ca discrepanța dintre ocupația curentă a unei persoane și domeniul în care s-a pregătit.
Și uita așa, sau și așa, deși știm acest fapt, și deși (și mai grav) în ultimii cinci ani acest grad de nepotrivire A CRESCUT cât privește România, cei mai mulți dintre noi, ÎN TURMĂ și supuși, rămânem complicii vinovați ai celor care se opun într-un fel sau altul reformării sistemului de învățământ românesc.
Despre ”România Educată” ce să mai spun…? Un mare FÂSSSS…
Dacă nici ăsta nu e masochism…atunci ce o fi…?
Dacian Palladi
