„Natura îmi oferă liniște si libertate, natura este locul în care mă regăsesc”, sunt cuvintele rostite de un mare iubitor al naturii și pasionat de aventurile montane, motiv pentru care a ales fotografia de natură ca mod de exprimare. Dan Dragoș, fotograful și unul din fondatorii paginii „Oradea în imagini” realizează fotografii în zonele sălbatice ale Bihorului cu dorința de a le arăta oamenilor locuri de o rară frumusețe pe care ar trebuie să le protejăm și să nu le lăsăm nevăzute.
A avut parte de experiențe unice și de peisaje minunate care l-au cucerit încă de la prima vedere. Când i s-a ivit ocazia de a deveni fotograful celor de la Carpatic Fun, nu a ezitat, știind că echipa îl va duce în locurile superbe pe care timpul le-a făurit de-a lungul anilor. Împreună cu cei de la Carpatic Fun, experți într-ale activităților montane, Dan a ajuns în locurile mai puțin umblate de turiști, locuri care pentru a fi explorate necesită mult spirit de aventură.
Dintre frumusețile Apusenilor, Dan a fost fascinat de Cheile Jgheabului, în aval de Poiana Florilor- o continuare a Cheilor Galbenei de pe valea cu același nume. Pe acestea le cataloghează ca fiind cele mai frumoase și spectaculoase din Apuseni și cu siguranță cele mai sălbatice. „Mai fusesem și prin alte chei, dar acestea m-au fascinat. Peisajele pe care le întâlnești sunt diverse; de la pereți înalți și abrupți, la căderi de apă sub formă de cascade cu o culoare a apei deosebită, un verde-albastrui sau porțiuni de stâncă de culoare albă care se îmbină arominos cu mușchii de culoare verde crud. Mi-a facut plăcere să fotografiez această zona de o frumusețe aparte și puțin umblată de om.” Pentru a explora Cheile Jgheabului echipamentul corespunzător este aboslut necesar: „Cizme de cauciuc și neopre, deoarece apa este extrem de rece, având doar 2°,4°, iar explorarea cheilor se face în mare parte prin apă, dar nu înainte de a coborî în rapel pe un perete vertical de aproximativ 10 m, aceasta fiind experiența care oferă adrenalina.”
Un alt loc pe care l-a descoperit cu cei de la Carpatic Fun și îl recomandă iubitorilor de natură este peștera Osoi din Munții Pădurea Craiului. „A fost prima experiență destinată explorării printr-o tură de caving (explorarea unei peșteri prin diverse activități). Nu am să uit cum am mers târât pe coate prin galerii cu diametrul de 30 cm, sau imaginea coloanelor de calcit, a frumoaselor stalagmite și chiar și a formațiunilor cristaline. A fost ca o călătorie spre centrul Pământului. Din păcate nu am putut să intru cu aparatul foto în peșteră, deoarece sunt porțiuni strâmte, unele chiar pe jumătate inundate, care trebuie străbătute târâș.”
Despre Canionul Valea Seacă, situat în Munții Bihor, mai exact în bazinul hidrografic superior al Galbenei, Dan spune că e supranumit Lumea Alpiniștilor. „Nu știam de ce toți pasionații de alpinism și speologie ziceau acest lucru despre canion, până când am avut plăcerea să-l înfrunt personal. Pereți înalți și înguști, blocuri imense de stânci și numeroase cascade care variază între 3 și 15 metri; uneori aveam impresia că pereții de stâncă se apropiau, iar canionul era tot mai îngust. Partea frumoasă și plină de adrenalină este atunci când trebuie să traversezi cu ajutorul corzilor prin tehnică de rapel cascadele care pe timpul verii sunt secate, iar în sezonul ploios devin adevarate vărsări de apă. Apa modelează acest canion și după fiecare sezon ploios modifică forma acestuia. Dacă mergi vara, canionul e secat, abia curge un fir de apă, dar după topirea zăpezilor se transformă în totalitate, inundându-se, moment în care apar viiturile.” Ca un adebărat speolog, Dan se folosește de un echipament individual atunci când e prin prin munți. Așa că din seria „de ce ai nevoie pentru a descoperi Canionul Valea Seacă”, lista trebuie să conțină următoarele: ham, cască, dispozitiv de coborâre și un rucsac speologic sau dedicat canyoning-ului (deplasarea prin albiile râului de munte, prin canioane, prin coborârea cascadelor cu coarda sau în rapel).
„La finalul turelor, ud și înghețat fiind, sunt extrem de încântat. Încă o dată natura se dovedește a fi minunată și darnică în imagini spectaculoase. După fiecare aventură montană în sălbăticia Apusenilor la sfârșitul zilei când mă întorc acasă îmi aduc aminte de sintagma „Nu muntele îl cucerim, ci pe noi înșine.” (Edmund Hillary)”
Autor: Beatrice Bungo
