Două dintre cele mai spectaculoase și dificile lucrări din creația lui Piotr Ilici Ceaikovski se află în programul filarmonicii orădene, joi seara, de la ora 19. Concertul dirijat de Mircea Pădurariu, cu participarea violonistei Irmina Trynkos va avea loc în sala Enescu-Bartok. Pretextul sunt cei 130 de ani împliniți de la moartea compozitorului în 6 octombrie, după calendarul nou. Orice ocazie este potrivită pentru o întâlnire cu muzică bună, cu artă de calitate, care atinge sufletele până în străfunduri.
Piotr Ilici Ceaikovski (1840 – 1893) este până azi unul dintre cei mai iubiți compozitori de către public, meloman și nemeloman, primul mare compozitor rus care a cucerit inimile ascultătorilor din vestul Europei și America. Baletele sale, o parte dintre concerte și simfonii, uverturi sau capricii și opere sunt până azi garantul unui succes la public. Cu ghinion însă la critici: în propria țară i s-a reproșat că e prea occidental și manierist, în occident că e prea rus. Orfan de mamă de mic, hipersensibil, cu slăbiciuni pentru același sex, într-o societate mult mai conservatoare decât cea de azi, nu a avut viața cea mai ușoară, chiar dacă s-a bucurat o vreme de susținerea financiară a aristocratei Nadejda von Meck și a beneficiat de o așa-numită pensie din partea țarului.
Concertul pentru vioară și orchestră în Re major, opus 35 este până azi unul dintre concertele care se află în portofoliul fiecărui violonist care se respectă, alături de concertele lui Beethoven, Brahms și Sibelius. Față de Beethoven sau Sibelius, Ceaikovski nu a cântat la vioară. La fel ca Brahms a beneficiat de ajutorul unui violonist pentru a-și compune singurul concert pentru vioară. Dar dacă concertul lui Brahms este cel mai pianistic concert pentru vioară, cel al lui Ceaikovski este văzut de violoniști drept cel mai violonistic. Este una dintre piesele de rezistență la orice concurs de profil. Elevul, iar mai apoi prietenul și iubitul său din acea perioadă, Iosif Kotek l-a ajutat la compunerea acestui concert. Rezultatul a fost catalogat în 1878 de violonistul Leopold Auer, căruia i l-a dedicat, imposibil de interpretat. Clar, Iosif Kotek fusese elevul lui Josef Joachim. În 1880 însă Adolph Brodsky a susținut premiera concertului la Viena. A fost un succes răsunător, iar de atunci este nelipsit din repertoriul soliștilor, al orchestrelor și din favoritele publicului meloman și nemeloman. Ceaikovski reușește în concertul său, la fel ca și în celelalte lucrări ale sale, să împletească melosul rusesc cu rigoarea formelor germane, la care le adaugă o priză bună de virtuozitate. La finalul Rondo-ului, ascultătorul este încă multă vreme urmărit de teme muzicale și de ritmuri nebunești, de doruri, de bucurie, de satisfacție …
Simfonia a VI în si minor, opus 74, Patetique este ultima sa simfonie. A terminat-o în ultimul an de viață, iar premiera a avut loc cu o săptămână înainte de moartea sa. El însuși și-a dirijat lucrarea. La fel ca Beethoven în ultima sa simfonie, Ceaikovski în permite să inverseze ordinea părților clasice. Dacă la Beethoven, Scherzo devine partea a doua a simfoniei, la Ceaikovski partea lentă (a doua în mod obișnuit) devine ultima parte. Tonul sumbru al acestui Adagio Lamentoso duce cu gândul la un Requiem și la moarte. Poate creatorul ei a simțit într-adevăr apropierea morții și și-a compus propriul Requiem. El însuși și-a considerat ultima simfonie ca fiind cea mai bună, la premieră a fost primită cu reținere de public. Era ceva prea nou și se încheia prea sumbru, chiar și pentru sufletul rusesc. Este o lucrare dominată de omenesc și de tragismul vieții. În ultima sută de ani însă Patetica este cea mai interpretată simfonie a lui, alături de Simfonia a V-a.
Violonista de origine greco-poloneză Irmina Trynkos este solista Concertului de Ceaikovski. Ea și-a făcut deja un nume pe scenele de concert europene, asiatice și neo-zeelandeze. Este o violonistă puternică, ce abordează atât repertoriul clasic și romantic, cât și pe cel contemporan, facilitând publicului întâlniri muzicale de referință, ce aruncă deseori o altă perspectivă asupra unor lucrări arhicunoscute.
Dirijorul Mircea Pădurariu și-a făcut ucenicia lângă maeștri ai artei dirijorale românești și europene, de la Horia Andreescu și Cristian Mandeal, la Cristian Măcelaru și Enrique Garcia. El abordează atât repertoriul de operă, cât și pe cel simfonic și vocal-simfonic.
Cei doi oaspeți alături de orchestra filarmonicii orădene vă vor oferi joi seara un concert frumos, cu romantism, dramă, bucurie, speranță, un concert bogat ca o viață.
Bilete mai găsiți la casieria filarmonicii și pe site-ul bilete.ro.
Daniela Stoica
