O tânără abadonată în urmă cu 21 de ani în Parcul 1 Deecembrie din Oradea și-a publicat povestea pe pagina de facebook The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României, în speranța regăsirii familiei.
SALUTĂRI TUTUROR
O să vă spun povestea mea, o poveste tristă, dureroasă care îmi macină sufletul și care zilnic mă face să sper că mama care mi-a dat viață se va îndura măcar acum de mine după mai bine de 20 de ani… Eu sunt IOANA, într-o dimineață în toiul iernii, 3 IANUARIE 2002, am fost gāsitā într-o punguță de nailon sub o măsuță sau băncuță de piatră în parcul 1 DECEMBRIE din ORADEA de către o tânără cu un cățeluș, mai exact am fost găsită de cățelușul acesteia.
Imediat ce am fost dusā la spital, după puțin timp am fost adoptată de o familie foarte bunā , pot spune cu un suflet de aur, mama mea adoptivă deși era nevăzătoare, m-a iubit cum nimeni altul pe aceastā lume poate iubi un ghemotoc de om.
Din păcate, destinul din nou a fost crunt cu mine căci la numai 7 anișori am rămas din nou fără mamă, asa cā am rāmas în grija tatălui meu cel bun și a bunicii mele scumpe.
Ceea ce îmi doresc atât de mult astāzi ca povestea mea să ajungă cât mai cunoscută, să ajungă la cât mai multe persoane poate așa cineva din familia mea sau apropiat familiei mele, mă va recunoaște sau poate chiar își amintește de mama mea când mă purta în pântec.
Știu că numai un miracol ar trebui să se întâmple ca eu să îmi găsesc mama, dar mai știu că miracolele se pot întâmpla numai la cei care cred în ele .
Vă rog din suflet, ajutați-mă să o găsesc pe mama, eu cred că dacă ne unim forțele cu toții acest lucru se va întâmpla!
DISTRIBUITI cu toții povestea mea, povestea unui pui de om!
Vă mulțumesc!
