La fiecare final și început de an se întâmplă același lucru: ne stabilim planuri și obiective care în două-trei săptămâni dispar ca fumul lumânărilor sau al artificiilor lângă care le-am gândit sau rostit: să slăbesc X kilograme, să renunț la fumat, să iau note mai bune, să fiu mai relaxat, să petrec mai mult timp cu familia, să câștig mai mult, să donez mai mult, să … Iar majoritatea dintre dumneavoastră puteți continua lista. Muntele de obiective crește în fiecare an, iar psihologii știu deja că majoritatea dintre ele vor fi la final de ianuarie, început de februarie pe mormanul de vise și obiective abandonate.
Cum să ne atingem obiectivele? Ce am făcut greșit în anii anteriori și trebuie să abordăm altfel anul acesta?
Anja Achtziger, psiholog la Universitatea Zeppelin din Friedrichshafen, subliniază că trebuie să ne stabilim obiective precise, pe care să le avem în fața ochilor. Când ne stabilim să slăbim „câteva kilograme”, eșecul este deja programat dinainte. Obiectivul este prea vag. În primul rând trebuie să ne întrebăm dacă vrem într-adevăr să slăbim și de ce. „Mă deranjează kilogramele adunate sau nu? Vreau să slăbesc pentru mine sau pentru că cineva mă critică pentru că m-am îngrășat? De ce vreau să slăbesc de fapt? Cei care nu și-au clarificat obiectivul și motivele lui, îl vor pierde repede din ochi, pentru că din 3 Ianuarie viața începe iar cu stresul și provocările zilnice”, spune ea.
Visați cu ochii deschiși atingerea obiectivului. Psihologul Christoph Kröger, de la Institutul de Cercetare Terapeutică din München își sfătuiește pacienții să cântărească încă de la stabilirea obiectivului avantajele și dezavantajele atingerii lui. „Dacă cineva vrea să renunțe la fumat, este bine să își poată imagina cu toate simțurile cum va arăta viața lui/ei fără țigări. Cu cât viziunea obiectivului atins este mai clară, cu atât mai ușor ne va fi să rezistăm tentației de a lua o țigară, atunci când obișnuința strigă după ea. Vizualizarea/visarea succesului produce sentimente pozitive, iar acestea ne susțin în lupta cu tentațiile”, spune el. Benefic este și să ne imaginăm ce se poate întâmpla dacă nu schimbăm nimic în modul nostru de a trăi.
Psihologul Wolfgang Schlicht de la Universitatea Stuttgart spune că un alt ajutor în atingerea obiectivelor este scrierea lor pe bilețele și postarea lor într-un loc vizibil: pe frigider, pe oglinda din baie, pe monitor. „Un bilețel cu obiectivul clar exprimat ne ajută să ne conștientizăm datoria față de noi înșine. Când dăm cu ochii de obiectivul scris, ne mustră conștiința pentru că azi nu am făcut 5000 de pași, de exemplu, și facem o plimbare până la atingerea obiectivului. Sau ne ajută să punem ciocolata/cipsurile/etc. din nou în dulap. Un jurnal al urmăririi obiectivului este de asemenea o unealtă de ajutor.
Un obiectiv realist este mai ușor de atins decât cinci obiective colosale. Christoph Kröger spune: „cu obiective bombastice ne impresionăm prietenii, dar în majoritatea cazurilor acestea rămân la stadiul de obiectiv. Participarea la maraton, fără televizor toată săptămâna, cinci ore zilnic cu familia sunt suprasolicitante. Dacă sunt un coach potato, este mai bine să încep nu cu un maraton, ci cu o plimbare în ritm alert de trei ori pe săptămână. Dacă petrec tot timpul liber la televizor, este mai bine prin a începe să reduc timpul de televizor cu una/două ore în fiecare zi.” Iar membrii familiei au nevoie și de timp privat.
La stabilirea obiectivelor luați în calcul și eșecurile. „Drumul spre succes nu este linear, ci cu urcușuri și coborâșuri. Christoph Kröger spune că cine ia în calcul eșecuri temporare reușește să treacă mai ușor peste acestea și să își continue lupta pentru atingerea obiectivului. „Dacă renunțăm la obiectivul nostru după primul eșec, nu am făcut nimic. Vom fi și mai frustrați. Dar dacă ne este clar că nu cade cerul pentru că azi am clacat și ne iertăm pe noi înșine, ne putem ridica și începe din nou.”
Să ne căutăm aliați între prieteni și cunocuți pentru atingerea obiectivului. „Când știu mai mulți prieteni apropiați sau cunoscuți în care avem încredere despre obiectivul nostru, lucrăm mai conștiincios pentru atingerea lui”, spune Anja Achtziger. Weight Watchers (grupurile ai căror membri fac cure de slăbire) au succes pentru că oameni în aproximativ aceeași situație, urmăresc același scop și se motivează unii pe alții. O etapă importantă în urmărirea obiectivelor este premierea succeselor. Cei care își urmăresc încrâncenați obiectivul uită să se bucure de succesele de etapă.
Multe obiective stabilite la început de an sunt o renunțare la ceva, urmată de nimic. Dacă renunț la cinci ore de televizor seara, cu ce umplu aceste cinci ore? Cu mâncare, cu somn, cu o carte, cu desenat mandala sau jucat împreună cu copiii, cu ieșit la un meci de baschet/handbal/fotbal sau orice altceva, cu o plimbare? Cum rămâne cu celelalte domenii ale vieții? Cât am donat anul acesta? Ce mă impresionează în fiecare an la nemți este disciplina cu care donează constant pentru ceva. Sunt puțini cei care își permit să doneze în fiecare lună sume mari de bani pentru ceva, dar donează lunar câte 5 până la 25 de euro pentru tot felul de asociații și organizații, de la Asociația pentru Cercetare a Cancerului, la Pâine pentru Lume, Crucea Roșie, Salvamont, Lumină din Răsărit, protejarea mormintelor celor căzuți în războaie, pentru organizații de protejare a naturii, iar lista poate continua. Și în România sunt multe fundații și organizații care au nevoie de sprijinul nostru financiar și nu numai. Un alt lucru impresionant la nemți, mai ales după ce au devenit pensionari, este voluntariatul. De la voluntari în Asociații de Grădinărit, la susținerea familiilor tinere cu copii (fără să fie rude), diverse fundații de asistență social, de drumeție, găsiți orice. Voluntariatul este un adevărat izvor de satisfacție. Statul și primăriile nu pot rezolva toate problemele comunității. Dacă tot ați redus orele de televizor, de exemplu, puteți avea grijă de spațiul verde din fața blocului sau ajuta bunica singură din scara alăturată, copilul vecinei sau vecinului rămas văduv sau câte și mai câte cazuri deosebite are viața. Preoții și pastorii vă pot da câteva ponturi bune. Când faceți voluntariat aveți ocazia să lucrați la răbdarea și la diplomația voastră, să vă faceți cunoștințe și prieteni noi, să vă îmbogățiți viața social, spiritual și intelectuală.
Daniela Stoica
