Începe o nouă ediție a Sakurei muzicale orădene

Festivalul Primăverii 2024 începe mâine seară pe scena Filarmonicii Oradea. Este o adevărată Sakura, dar una cu petale muzicale. Ajuns la ediția a XIII-a, festivalul demarat de Filarmonica Oradea și violonistul Ciprian Marinescu, s-a dezvoltat și îmbogățit, rămânând în esență o sărbătoare a muzicii ce reunește artiști români și japonezi.

Primul concert are loc marți (19 martie), de la ora 19, în sala Enescu-Bartok și va fi susținut de soprana Ako Tanaka și pianista Momoka Ando alături de orchestra orădeană, iar la pupitrul dirijoral se va afla Tiberiu Soare. Programul va deburta cu Preludiul la unison din Suita I de George Enescu, urmat de Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în Do major, opus 26 de Serghei Prokofiev și se va încheia cu arii din opere de Charles Gounod și Giacomo Puccini și Suita de balet din Faust de Gounod, un program generos și frumos, ca trezirea naturii la viață din iarnă și izbucnirea primăverii.  

Creația compozitorilor români a revenit pe scenele de concert după efectul de pendul început imediat după Revoluția din 1989, când muzica românească a dispărut aproape total din programe. Muzica lui George Enescu (1881 – 1955) a suferit, cu excepția câtorva lucrări, același tratament. Preludiul la unison din Suita I este, alături de Rapsodii, una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale. Enescu își încheiase studiile la Conservatorul din Paris și a rămas în capitala Franței. Pe lângă compoziție, a desfășurat o bogată activitate de solist, dirijor și profesor. Profesorii și elevii săi l-au admirat și apreciat, considerându-l un fenomen al istoriei muzicii. Preludiul la unison este una dintre acele lucrări simple la prima vedere, dar care prinde ascultătorul într-un vârtej sonor și emoțional rar întâlnit. Poate doar Bolero-ul lui Ravel se apropie de simplitatea lui, dar din punct de vedere ritmic, nu melodic și orchestral. Toate coardele interpretează la unison aceeași melodie circa 9 minute, dar modul în care Enescu sublimează spiritualitatea românească și construiește tensiunea melodică surprinde de fiecare dată, iar uneori poate duce la un adevărat vârtej emoțional. Pentru acest efect însă este nevoie de un dirijor pe măsura lucrării, iar Tiberiu Soare este unul de acest calibru.

Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în Do major, opus 26 de Serghei Prokofiev (1891 – 1953) este  una dintre lucrările de referință din repertoriul oricărui pianist care se respectă și una dintre piesele cele mai des auzite în concursurile de profil. Prokofiev a fost un caracter cameleonic, dar un genial pianist și compozitor, muzica sa fiind până astăzi prezentă pe scenele de concert și de operă. Pe deasupra a reușit să supraviețuiească și în Rusia sovietică, sub regimul lui Iosif Visarionovici Stalin. A murit în aceeași zi cu celebrul dictator, astfel încât moartea sa a fost aproape ignorată, din punctul de vedere a lui Șostakovici o mare nedreptate. Concertul nr. 3 a fost scris pentru sine însuși și face dovada calităților sale tehnice și artistice. Lucrarea a fost compus în 1921, imediat după încheierea Primului Război Mondial. Compozitorul emigrase din Rusia bolșevică. Tinerețea și foamea de viață și de bucurie după Marele Măcel străbat întreaga lucrare. Pasajele bombastice alternează cu cele lirice, cele de virtuozitate cu cele introvertite, solistul, orchestra și ascultătorul fiind ținuți tot timpul în alertă, pregătiți pentru o nouă surpriză.

În partea a doua a concertului vom fi răsfățați cu arii din opere de Charles Gounod și Giaccomo Puccini. Ariile Julietei, a Laurettei și Musettei sunt adevărate perle muzicale. Soprana are nevoie de resurse tehnice și dramatice serioase pentru a face față acestor roluri.

Pianista Momoka Ando, solista Concertului 3 de Prokofiev, ne va oferi propria viziune asupra lucrării. Interesant la majoritatea muzicienilor japonezi este cum reușesc să filtreze prin sensibilitatea lor aparte muzica europeană și să ne deschidă ochii/urechile asupra altor aspecte pe care nu le-am observat, deși cunoaștem piesele.

Soprana Ako Tanaka ne va răsfăța cu ariile celor trei dintre cele mai frumoase arii din secolul al XIX-lea și din verismul italian, arii foarte diferite din punct de vedere emoțional, dar de o mare frumusețe melodică.

Dirijorul Tiberiu Soare este cunoscut și îndrăgit de publicul orădean, fiind o prezență constantă nu doar în cadrul Festivalului Primăverii, ci și al stagiunii orchestrei orădene. La deschiderea noii ediții a Festivalului Primăverii vom avea ocazia să fim din nou răsfățați de el și de echipa de soliști și muzicieni pe care o va conduce de la pupitru.

Mai găsiți bilete la concert la caseria filarmonicii și pe sitetul bilete.ro .

Următorul concert din Festivalul Primăverii va fi unul de cameră și va avea loc miercuri de la ora 19, în sala Enescu-bartok, fiind susținut de Cvartetul Ad Libitum și flautistul Ionuț Ștefănescu.

Daniela Stoica