Programul celor doi muzicieni a fost divers, atât din punct de vedere stilistic, cât și emoțional. Ei au interpretat Sonata nr. 9 în La major, op. 47 (celebra Sonată Kreutzer) de Ludwig van Beethoven (1770 – 1827), Vals Sentimental de Piotr Ilici Ceaikovski (1840 – 1893), Cântec învățat de la mama mea de Antonin Dvorak (1841 – 1904), Cântec de dragoste de Josef Suk (1874 – 1935) și Le Boeuf sur le toit (Boul pe acoperiș) de Darius Milhaud (1892 – 1974). Față de concertele de cameră obișnuite, cei doi tineri s-au întors la ideea inițială a concertului de cameră, un concert în spațiu restrâns, intim, cu public restrâns. O bună parte a publicului a luat loc pe scenă, iar ceilalți în sală. Concertul de cameră cu public foarte numeros în săli mari (cum este azi), a apărut abia în a doua jumătate a secolului al XIX la inițiativa Clarei și a lui Robert Schumann, care voiau să își promoveze muzica, noi lucrări, noi compozitori, dar și să câștige bani pentru a-și întreține familia când Clara nu era în turnee europene.
În cadrul familiar creat în sala de concert, cei doi au artiști au prezentat pe rând piesele sau câteva dintre impresiile lor despre ele și le-au interpretat cu dăruire, indiferent că a fost vorba despre Sonata Kreutzer sau de Boul pe acoperiș, două piese de mare virtuozitate și diferite ca cerul de pământ, în timp ce prima face parte din seria lucrărilor de revoltă cu tânărul Beethoven (cam de vârsta celor doi muzicieni când a compus sonata) a revoluționat istoria muzicii sau de debordanta și amuzanta lucrare a lui Milhaud, compusă înainte de 30 de ani pentru un film al lui Carlie Chaplin, sau miniaturile camerale de Ceaikovski, Dvorak, Suk, iar ca bis un Preludiu aranjat de Jascha Heifetz și Tango de Igor Stravinski.
Valentin Șerban și Mihai Diaconescu au creat un univers sonor și emoțional neobișnuit, luând fiecare spectator din stresul cotidian, obligându-l să se distanțeze de rutina de care s-a despărțit la poarta filarmonicii și să privească viața și realitatea de la o anumită distanță, să își sorteze emoțiile și valorile, să ia decizii. Sonata Kreutzer este o piatră de încercare pentru muzicieni, iar Valentin Șerban și Mihai Diaconescu au interpretat-o cu energie, sensibilitate, cu virtuozitate, cu bucuria de împărtăși o asemenea capodoperă nu doar între ei, ci și cu publicul adunat în jur. Miniaturile camerale de Ceaikovski, Dvorak și Suk (lucrări interpretate de violoniști deseori ca bis la finalul unui concert) au oferit publicului momente asemănătoare cu atingerile îngerilor, momente de gingășie și efemeritate pe care ascultătorul le păstrează încă multă vreme în suflet. Iar după aceste pasteluri muzicale, Le Boeuf sur le toit de Milhaud, interpretată pentru a șasea oară în România, o lucrare mult mai scurtă decât lucrarea beethoveniană, dar în care arta europeană se contopește cu cea brazialiană, umorul este debordant, creativitatea sparge granițe, iar virtuozitatea se joacă cu ironia. Valentin Șerban și Mihai Diaconescu sunt adevărați virtuozi ai instrumentelor lor, dar niciunul dintre ei nu a scos în evidență virtuozitatea lor, deși au interpretat impecabil programul. Ei au ilustrat tabloul sufletesc pictat de fiecare compozitor, emoțiile cu care fiecare dintre noi ne confruntăm la un moment dat, de la tragedie, la luptă, împăcare, iubire, umor, ironie. Luminile și umbrele, revolta și gingășia scoase în evidență de cei doi muzicieni, ritmurile amețitoare uneori, amplitudinile sonore atât de contrastante au atins publicul care sau a aplaudat în momente nepotrivite (după canonul clasic) sau a uitat să aplaude pentru că avea nevoie de reculegere după momentul magic trăit.
Valentin Șerban (n. 1990, în Craiova) este câștigătorul secțiunii vioară a Festivalului Internațional George Enescu 2020/2021, absolvent al Universității Transilvania din Brașov și al Universității de Muzică și Arta Spectacolului din Graz, membru al Orchestrei Les Dissonances de Paris și concert-maestru invitat al Orchestrei Române de Tineret, inițiator al multor proiecte muzicale inedite în ultimii ani. Mihai Diaconescu (n. 1991, în Craiova), absolvent al Academiei de Muzică Gheorghe Dima și al Academiei Sibelius din Helsinky, este între timp cadru didactic al Academiei clujene.
Daniela Stoica
