Institutul Cultural Român de la Londra organizează joi, 7 noiembrie, de la ora 19:00, un eveniment dedicat memoriei marelui violinist român Eugene Sârbu, care s-a stins din viață la Londra, în data 21 iulie, 2024. Adevărat ambasador al culturii române în lume și susținător neobosit al țării sale natale, maestrul Sârbu a câștigat, de-a lungul carierei sale, numeroase concursuri muzicale de notorietate internațională și s-a bucurat de o impresionantă carieră solistică și concertistică în toată lumea.
Suntem onorați să îi rememorăm viața și opera în cadrul unui eveniment extraordinar cu participarea surorii sale, pianista Carmina Sârbu, care l-a acompaniat pe marele violonist în cadrul multor recitaluri de neuitat, precum acela din 1997, când a fost invitat de actualul Rege al Marii Britanii, Charles al III-lea, să cânte la Palatul St. James.
Carmina Sârbu se va referi la aspecte mai puțin cunoscute ale carierei și vieții lui Eugene Sârbu, într-o conversație cu Aura Woodward, directoarea ICR Londra și fostă jurnalistă BBC. De asemenea, publicul prezent în sala din Belgrave Square, va putea să îl asculte și să îl vadă pe maestrul Sârbu în mai multe înregistrări realizate de-a lungul carierei sale, încununate de succes. Evenimentul face parte din Seria Concertelor Enescu 2024-2025.
Născut în 1950, în comuna Pietrari de lângă Râmnicu Vâlcea, Eugene Sârbu a făcut înconjurul lumii de opt ori, iar în concertele susținute la nivel mondial, publicul savura sunetul unic al viorii sale Stradivarius, construită în 1729. Eugene Sârbu, împreună cu George Enescu, sunt violoniștii virtuozi români menționați în Oxford Dictionary of Music. La vârsta de 6 ani a avut prima apariție publică, iar în 1960, la Roubaux, în Franța a debutat internațional.
Studiile academice le-a început în Statele Unite în anii 1970, la Meadowmount, la prestigioasa școală de vioară a lui Ivan Galamian, din nordul statului New York. A continuat la Curtis Institute din Philadelphia, ulterior fiind admis la Juilliard, unde a și câștigat cu Concertul de vioară de Brahms, competiția organizată de celebra școală. În 1976 se mută la Londra, urmând cursurile de la Guildhall School. În 1978 a câștigat Concursul Paganini de la Genova și Concursul Internațional Carl Flash. A prezentat în primă audiție numeroase lucrări, printre care, concertul pentru vioară pe care finlandezul Einojuhani Rautavaara i l-a dedicat. În 1982, a devenit dirijor și solist al European Master Orchestra, cu care a susținut concerte la Royal Festival Hall. Sârbu a fost auzit la radio și televiziune în majoritatea țărilor, susținând concerte cu cele mai importante orchestra britanice dar și cu orchestre din New York, Pittsburg, Baltimore, Dallas, Vienna, Hamburg, Munich, Bamberg, Milan, Naples, Geneva, Helsinki, Amsterdam, Gothenburg, Brussels, Barcelona, Sydney, Melbourne, Noua Zeelandă, Singapore, Tokyo, Hong Kong, Seoul, Johannesburg, Cape Town și Santiago de Chile.
A înregistrat pentru BBC și, de asemenea, pentru casele de discuri EMI și Auvidis.
În urma evenimentelor din 1989, Eugene Sârbu a inițiat o campanie mondială pentru a sprijini imaginea României, susținând nenumărate concerte în întreaga lume. În decembrie 1994, Eugene Sârbu a susținut un spectacol istoric la Metropolitan Museum din New York, la vioara lui Paganini („Il Cannone” – Guarneri del Gesù). În 1997, a fost invitat de Regele Charles al III-lea să cânte împreună cu Carmina Sârbu, sora sa, la Palatul St. James. În același an, a devenit Director de Onoare al Orchestrei Naționale Radio din București. În septembrie 1999, el a deschis sezonul 1999-2000 la Carnegie Hall din New York, interpretând Concertul pentru vioară de Brahms, cu Orchestra Simfonică Americană fiind ovaționat în picioare de public. Dispariția sa a fost consemnată în publicații importante precum The Strad, Classical Music Daily sau Violinist.
