Postul Crăciunului începe vineri, 15 noiembrie, şi are o durată de şase săptămâni. Amintește de postul patriarhilor și drepților din Vechiul Testament și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai. A fost rânduit de Biserică în ideea de a pregăti credincioşii pentru marea sărbătoare a Naşterii lui Hristos.
Alături de faptele bune, de rugăciune, de smerenie, postul este un mijloc pentru dobândirea virtuţilor. El este desăvârşit atunci când abţinerea de la mâncărurile de dulce este unită cu efortul spre virtute şi progres spiritual.
Cele dintâi menţiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin şi episcopul Leon cel Mare al Romei. La început, creştinii nu posteau toţi în acelaşi fel şi acelaşi număr de zile. Unii posteau şapte zile, alţii şase săptămâni. Sinodul local din Constantinopol din 1.166 d.Hr. a uniformizat durata acestui post, hotărând ca toţi creştinii să postească 40 de zile. Prin durata lui, acest post ne aminteşte de postul de 40 de zile al lui Moise de pe Muntele Sinai, când proorocul aştepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră.
Ultima zi a Postului Naşterii Domnului (24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până după-amiaza, când se obişnuieşte să se mănânce, în unele părţi, grâu fiert amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului lui Daniel şi a celor trei tineri din Babilon.
Biserica Ortodoxă recomandă credincioşilor să se împărtăşească în fiecare din cele patru posturi mari de peste an. Pregătirea pentru primirea împărtăşaniei se face prin spovedanie sinceră, precedată de cel puţin trei zile de post, rugăciune şi meditaţie asupra sinelui.
Postul Crăciunului este ţinut şi în Biserica Romano-Catolică, unde este numit „Jejunum Adventus Domini” (Postul venirii Domnului), dar durează doar trei săptămâni.
