Şcoala veche de la Bădăcin devine tot mai neîncăpătoare. Spaţiul mic şi numărul tot mai mare de copii dornici de a învăţa carte, îl determină pe Iuliu Maniu să se implice în construirea unui nou spaţiu. Casa Culturală „Dr. Ioan şi Clara Maniu” se dorea a fi „un centru de cultură” care va găzdui „o şcoală, locuinţă pentru învăţător, primăria, o bibliotecă populară cu sală de lectură, precum şi o sală festivă pentru şezători şi reprezentaţii”.
Punerea pietrei fundamentale a casei culturale, ce va purta numele marilor săi părinţi, a fost fixată pe data aniversării a 100 de ani de la naşterea lui Ioan Maniu. Locul pe care avea să se construiască noul edificiu, este locul în care s‑a născut în urmă cu 100 de ani, ilustrul său tată.
Sfinţirea locului şi a pietrei de temelie, a fost săvârşită de către Episcopul Valeriu Traian Frenţiu de la Oradea, în ziua de 11 septembrie 1933, însoţit de un mare sobor de preoţi. Numărul participanţilor la acest eveniment s‑a ridicat, conform relatărilor presei vremii, la aproximativ 5.000 de persoane, oameni simpli, intelectuali, fruntaşi P.N.Ţ., invitaţi şi neinvitaţi. Toţi au ajuns la Bădăcin mânaţi de stima şi dragostea de care se bucura Iuliu Maniu[.
În jurul orelor 10 clerul, adunat înaintea casei culturale, îl întâmpină pe episcopul Oradiei, Valeriu Traian Frenţiu, care era însoţit de către Iuliu Maniu şi prefectul judeţului Sălaj, Gheorghe Pop. Episcopul a rostit „o prea frumoasă predică”, care a fost „ascultată cu o profundă pioşenie de către întreaga asistenţă”. Episcopul a amintit în cuvântul său faptul că se împlineau 100 de ani de la naşterea lui Ioan Maniu, iar gestul fiului său, Iuliu Maniu, îl cataloga ca un „gest al unui fiu bun, nu numai al părinţilor săi ci al naţiei, care a consimţit a se lipsi de proprietatea acestui loc, pentru a se ridica aici această Casă de cultură în folosul obştei”. Episcopul aminteşte în continuare rolul acestei viitoare case care va „continua iluminarea poporului”. Se dă apoi citire actului fundaţional, „care va menţiona peste veacuri o faptă nobilă de recunoştinţă şi dragoste pentru înaintaşii noştri”. După citirea lui, actul fundaţional a fost semnat de către cei prezenţi, în frunte cu fiii celor comemoraţi, Iuliu, Cassiu, Cornelia şi Elena. Actul a fost sigilat şi introdus de către Iuliu Maniu în temelia noii clădiri. Întreaga asistenţă s‑a deplasat apoi la altarul improvizat din vârful dealului, unde s‑au rostit mai multe discursuri: Ionel Ciobanu, preşedintele societăţii culturale a studenţilor sălăjeni de la Universitatea din Cluj, Sălăjeana; Gheorghe Pop, prefectul judeţului Sălaj; Leontin Ghergariu, preşedintele despărţământului central al Astrei sălăjene; Victoria Sabo, R.F.R.S.; Ioan Ossian, directorul Liceului „Simion Bărnuţiu” din Şimleu; Paul A. Donici, reprezentantul studenţimii basarabene.
În încheiere, membrii societăţii culturale a studenţilor sălăjeni au distribuit şapte biblioteci populare comunelor: Bădăcin, Siciu, Pericei, Giurtelecul‑Şimleului, Măerişte, Pecei şi Cehei. Întreaga asistenţă s‑a îndreptat apoi spre mormintele familiei Maniu unde s‑au depus corone de flori. La conacul de pe Dealul Ţarinii au luat masa peste 300 de invitaţi, gazdă fiindu‑le Iuliu Maniu, Sora Cecilia (n. Cornelia) şi celelalte persoane aparţinătoare familiei, au emulat cu fratele în primirea şi găzduirea oaspeţilor.
Proiectul şi planurile tehnice au fost proiectate de către serviciul tehnic al judeţului Sălaj. Lucrările au început la 1 iulie 1933, iar câţiva membri ai societăţii culturale Sălăjeana au ajuns la Bădăcin pentru a demara lucrările de construcţie. Studenţii au hotărât să ridice „ei înşişi fundamentul ‑ cu îndrumarea maeştrilor zidari, ‑ până la înălţimea de un metro”. Studenţii s‑au implicat şi în adunarea de fonduri, astfel au apelat la autorităţile judeţului Sălaj, dar şi la judeţele apropiate. Lista celor care au contribuit la acest fond este de 117, între acestea persoane fizice şi instituţii. Se găseşte aici Preşedinţia Consiliului de Miniştri, miniştri, Banca Naţională din Zalău şi membri importanţi ai P.N.Ţ. din ţară.
Casa culturală va fi gata în anul următor, când cu ocazia săptămânii de rugăciune a Sfintelor Misiuni, se va sfinţii. Slujba de sfinţire s‑a făcut în seara zilei de luni 11 iunie 1934 în prezenţa lui Iuliu Maniu, care participa la săptămâna de rugăciune, a surorii sale Sora Cecilia, a preoţilor prezenţi şi a numărului mare de credincioşi veniţi la eveniment.
„S‑a ridicat această casă culturală – „Dr. IOAN MANIU ŞI SOŢIA CLARA n. CORO‑IANU” – în anul 1933 de la naşterea Domnului nostru Isus Cristos şi anul al cincisprezecelea de la unirea tuturor Românilor într‑un singur stat naţional Românesc, ca o mărturie a cinstei şi recunoştinţei Poporului Sălăjan, cu prilejul împlinirii alor una sută de la naşterea lui Dr. Ion Maniu şi alor şaizeci ani de la naşterea fiului său Dr. Iuliu Maniu, fost preşedinte al Consiliului Dirigent, pentru Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş; fost prim‑ministru al României întregite; s‑a zidit pe vatra strămoşească a familiei Maniu, dăruită acum de Iuliu Maniu Bisericii române greco‑catolice, şi contribuind la cheltuielile de zidire şi înzestrare judeţul Sălaj cu lei 600 000, Comitetul şcolar judeţean cu lei 200 000, Societatea culturală «Sălăjeana» din colectă public cu lei 350 000, în timpul domniei Regelui Carol II, fiind preşedinte al Consiliului de Miniştrii Dr. Alexandru Vaida Voevod; Ministru Instrucţiunii publice profesor universitar Demetrie Gusti, subsecretar la acelaşi minister profesor universitar Petre Andrei, Episcop al diecezei Oradea Valeriu Traian Frenţiu, Vicarul Sălajului reverisimul Petru Cupcea, Preotul com. Bădăcin Vasile Pop, curatorul primar Vasile Man, prefectul judeţului Sălaj Dr. Gheorghe Pop, Director al prefecturei Dr. Cornel Sima, Preşedinte al Consiliului şcolar judeţean Ioan Deleu, Secretar revizor şcolar Dumitru Mărgineanu, Primarul comunei Bădăcin Ştefan Man, preşedinte al societăţii culturale – Sălăjana – Ionel Cioban Secretar Felician Fathi, Casier Coriolan Pereny. Construcţia s‑a efectuat de serviciul tehnic judeţean prin inginer – şef Alexandru Sabo, arhitect constructor Adalbert Pentek şi antreprenor Francisc Brod.
S‑a sfinţit piatra fundamentală şi s‑a depus acest document prin Înalt Prea Sfinţitul Episcop Valeriu Traian Frenţiu al Diecezei unite de Oradea, în ziua de 11 septembrie 1933 fiind de faţă subsemnaţii şi o mulţime de intelectuali şi popor întrunit cu gândul curat de a lăuda pe Domnul Atotputernic, Făuritor şi Stăpânitor al lumii şi a servi naţiunea Română şi Ţara făurită de El, pentru înălţarea poporului Românesc şi a întregii omeniri”.
Noul an şcolar începea în casă nouă, badea Vasile Oros îşi aminteşte: „Învăţătorul ne’a pus să mergem de două ori în jurul şcolii înainte de a intra ca să ne scuturăm bine de noroi. Şcoala era frumoasă înăuntru toate miroseau a nou”. Iuliu Maniu va vizita şcoala ori de câte ori timpul şi treburile ţării îi vor permite.
Baciul Oros şi‑a mai amintit de zilele de şcoală în care Iuliu Maniu îi vizita în timpul orelor. Se interesa de felul cum învăţau şi le oferea apoi bomboane, mai multe sau mai puţine în funcţie de sârguinţă, îndemnându‑i la învăţătură: „…l‑am cunoscut pe excelenţia sa prin ’34‑’35. În vremea aceea eram pe clasa a IV‑a primară şi eram anunţaţi când venea în vizită Iuliu Maniu. Învăţătorul ne spunea vine doctorul Iuliu Maniu, să fiţi atenţi, când li‑ţi videa, că are mâna pe rascheia uşii să vă ridicaţi şi să‑l salutaţi cu «Lăudat să fie domnul Isus Cristos». După ce intră în sală, excelenţia sa îşi întindea paşii către catedra învăţătorului, discuta câteva cuvinte cu învăţătorul şi după o bucată de timp îşi lua jentuca şi‑i făcea semn învăţătorului că e vremea să plece. La prima bancă se oprea şi‑l întreba pe învăţător, care copil e bun la învăţătură. Învăţătorul zicea: Petru, Pavele, Nicolae… să se ridice sus. Maniu îi întindea copilului pachetul cu bomboane şi acesta le primea ruşinos, apoi videa că celalalt copil care era lângă el cu şezutul, pleacă supărat capul că el nu primeşte, îl mângâia pe cap şi‑i zicea: «Dă‑ţi interesul la învăţătură copile că data viitoare şi dumitale îţi dau bomboane»”.
Implicarea lui Iuliu Maniu în asigurarea unei bune educaţii copiilor din Bădăcin nu s‑a rezumat doar la ridicarea şi dotarea unei şcoli. Localnicii îşi amintesc că ori de câte ori venea acasă, acesta trecea pe la şcoală şi se interesa de la dascăli de rezultatele elevilor la învăţătură. Celor mai buni elevi Maniu le oferea burse şi îi trimitea la studii prin ţara la Cluj sau Bucureşti. „În note de impresii” aflată la dispoziţia vizitatorilor celor două camere, din casa lui Maniu din Bădăcin, amenajate azi ca şi muzeu, Ştefănuca Chişiu nota în 2001 la vârsta de 72 de ani o întâmplare de pe vremea când era clasa a III‑a primară. Bătrânul îşi amintea despre cum într‑o zi „Domnişorul Iuliu Maniu” a oferit elevilor pachete mari cu bomboane în schimbul recitării unei poezii. Premiul cel mare un pachet de bomboane de două kilograme era oferit elevului care va recita o poezie pe care Maniu nu o auzise până atunci.
În luna martie a anului 1933, Iuliu Maniu „dornic de a contribui la luminarea ţăranilor noştri” a mijlocit de la „Fundaţia I.G. Bibescu” din Turnul Severin cinci biblioteci constând în 300‑400 volume precum şi un dulap din stejar pentru fiecare. Dulapurile au fost răscumpărate de Iuliu Maniu în amintirea părinţilor săi. Bibliotecile au ajuns prin Preacuvioasa Soră Cecilia în Bădăcin, Siciu, Şimleu Silvaniei, Bobota şi Bocşa[6].
În anul 1938, frecvenţa şcolară era de 70% din copiii înscrişi, numărul analfabeţilor în localitate era de 20%
În anii care vor urma, şcoala din Bădăcin, va organiza numeroase activităţi culturale, serbări câmpeneşti, precum cea din august 1967 la care vor participa formaţii cultural‑artistice din Plopiş şi satele apropiate.
