Emoțiile și ritmurile lor uneori logice, alteori inexplicabile sunt miezul concertului orchestrei simfonice a Filarmonicii Oradea, ce va avea loc mâine, de la ora 19, în sala Enescu-Bartok. Pianista Isabella Voropciuc alături de orchestra orădeană vor interpreta, sub bagheta dirijorului Noam Zur, Uvertura la opera Bărbierul din Sevilla de Rossini, Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră op. 21 de Frederic Chopin și Simfonia a 7-a de Serghei Prokofiev.
Uvertura la Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini (1792 – 1868) este una dintre mostrele de creativitate melodică și ritmică a compozitorului, dar și a procrastinației care l-a caracterizat toată viața. A amânat unele lucruri atât de mult cât a putut, iar în cazul uverturilor, pe unele le-a reciclat de-a dreptul. Din cele 34 de opere pe care le-a compus, patru se bucură de această uvertură în deschidere. Nu este primul, nici singurul compozitor care și-a reciclat parțial lucrările. Același lucru l-au făcut înainte lui Antonio Vivaldi, Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel și mulți alții. Uvertura care deschide opera bufă inspirată de comedia scriitorului iluminist Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais a fost compusă în 1815, cu doi ani înaintea Bărbierului pentru opera Aureliano in Palmira. Carl Maria von Weber avea să compună Freischütz 6 ani mai târziu, iar în uvertură urma să folosească elemente de Leitmotiv (care apar deja și în Leonorele lui Beethoven) din operă. Richard Wagner care a „canonizat” Leitmotivul avea abia 2 ani.
Frederic Chopin (1809 – 1849) este poetul pianului prin excelență, iar concertele, etudes, sonatele, nocturnele, polonezele sunt tot atâtea poezii sonore, care nu necesită neapărat mâni mari, dar degete foarte agile. Despre polonezele lui Chopin, Robert Schumann avea să spună că sunt tunuri ascunse între flori, acesta referindu-se și la mesajul patriotic al acestor lucrări relativ scurte, care au susținut artistic lupta de eliberare a Poloniei de sub Imperiul Țarist. Concertul nr. 2 în fa minor, op. 21 (de fapt primul dacă este după ordinea cronoligică în care au fost compuse) este o bijuterie muzicală. A fost compus pe când Chopin avea 20 ani și era încă în Polonia. Premiera absolută a avut loc în 17 martie 1830, la Varșovia, avându-l pe compozitor și în calitate de solist. Temele și ritmurile poloneze folosite de tânărul compozitor sunt de mare frumusețe și virtuozitate. Lucrarea face parte din repertoriul tuturor pianiștilor de vârf, care rezonează cu universul emoțional chopinian.
Ultima lucrare a serii este Simfonia a VII-a în do diez minor, op. 131 de Serghei Prokofiev (1891 – 1953) este ultima sa simfonie și a fost compusă în 1952. Prokofiev a fost un adevărat cameleon muzical. A știut să își dezvolte și să își adapteze stilul muzical în funcție de scopul personal (primul concert pentru pian l-a compus și interpretat pentru a absolvi conservatorul pe locul 1) sau de conjuctura politică, după ce s-a repatriat în Uniunea Sovietică în 1933. Această calitate i-a salvat viața de capriciile lui Iosif Stalin și ale aparatului bolșevic. Lucrare de maturitate, este adevărat jurnal emoțional cu momente lirice, de puritate, de melancolie, de bucurie împletită cu frică, un jurnal emoțional al poporului rus la începutul anilor 1950.
Tânăra pianistă sătmăreancă Isabella Voropciuc este doar cu trei ani mai mare decât Frederic Chopin la momentul compunerii Concertului nr. 2, vârsta emoțională potrivită pentru a pătrunde această lucrare. Studentă la clasa lui Csiki Boldizsar la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, apare pe scenă de peste 10 ani deja. Este deja laureată a mai multor concursuri naționale și internaționale.
Dirijorul și compozitorul israelian Noam Zur este la maturitate artistică, dirijând deja de 20 de ani. Desfășoară o impresionantă carieră internațională în Europa, Asia și cele două Americi, iar repertoriul său este vast, cuprinzând toate epocile și majoritatea genurilor de la simfonic la operă.
Mai găsiți bilete la acest concert la casa de bilete a filarmonicii și pe site-ul bilete.ro .
Daniela Stoica
