În a doua zi de Paște, când lumea creștină încă vestea Învierea, inima blândă a Papei Francisc a încetat să mai bată. Suveranul Pontif s-a stins la vârsta de 88 de ani, în reședința sa de la Vatican, lăsând în urmă o moștenire de lumină, empatie și deschidere.
Jorge Mario Bergoglio – fiul unor imigranți italieni în Argentina, chimist prin formare, dascăl prin vocație, și, mai presus de toate, păstor al sufletelor – a devenit, în 2013, primul papă din America Latină, primul iezuit și primul care a ales numele Francisc. L-a purtat cu smerenie și curaj, inspirat de Sfântul Francisc de Assisi – protectorul săracilor, al celor uitati și al planetei.
Sub pontificatul său, Papa Francisc a vorbit despre schimbare, toleranță și iubire necondiționată. A îndemnat la grijă față de creație în enciclica Laudato si’, a cerut iertare pentru greșelile Bisericii și a încercat să apropie oamenii unii de alții, indiferent de credință, origine sau identitate.
În 2019, într-o călătorie istorică, a fost oaspetele nostru, al României, în pelerinajul său de trei zile purtând mesajul: „Să mergem împreună”. Și am mers, cu emoție, alături de el.
Astăzi, nu doar lumea catolică, ci întreaga umanitate plânge pierderea unui simbol viu al compasiunii și înțelepciunii. Dar poate că, așa cum spunea chiar el: „Dumnezeu este o surpriză permanentă.” Iar moartea… este doar o trecere spre o întâlnire mai profundă cu divinul.
Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Sfântul Părinte. Și să ne rămână în suflet ca o lumină care nu apune niciodată.
