Sărbătoarea de Rusalii, una dintre cele mai importante din calendarul creștin, marchează coborârea Duhului Sfânt asupra ucenicilor Mântuitorului, la 50 de zile după Învierea Domnului. În Noul Testament, acest moment este cunoscut drept începutul Bisericii creștine, iar în rândul credincioșilor poartă și numele de Cincizecime.
Denumirea de „Rusalii” vine din latinescul rosalia – sărbătoarea trandafirilor –, dar în tradiția populară românească, ea se împletește cu legende despre zâne fermecate, fetele împăratului Rusalim. Se spunea că aceste ființe magice pedepseau pe cei care nu le cinsteau cu ramuri sfințite și obiceiuri străvechi.
În această zi, oamenii împodobesc casele, porțile și gospodăriile cu ramuri de tei, nuc, stejar sau plop. Se crede că aceste crengi sfințite alungă duhurile rele, bolile și grindina. În special teiul are o simbolistică aparte – adus din pădure de flăcăi, este dus la biserică pentru sfințire, apoi așezat la icoane pentru a ocroti casa și familia tot anul.
Ramurile de tei, soc sau mure sfințite de Rusalii se păstrează ca leacuri naturale, pentru că, potrivit credinței populare, doar până la Sânziene plantele își păstrează puterea vindecătoare.
Tot acum, în multe sate din România, se dansează Jocul Călușarilor, un ritual de purificare și protecție, considerat o moștenire din vremuri străvechi, menită să alunge spiritele rele și să aducă echilibru între oameni și lume.
