Un program foarte ambițios construit pe tema De la clar la infinit a fost prezentat publicului meloman aseară. Soprana Gabriela Iștoc-Sârbu și orchestra Filarmonicii Oradea, sub bagheta dirijorului Fedor Rudin au interpretat Simfonia nr. 39 în Mi bemol major KV 543 de Wolfgang Amadeus Mozart și Simfonia a IV-a în Sol major de Gustav Mahler.
Dirijorul ruso-francez Fedor Rudin este violonist la bază. La doar 27 de ani a ajuns concert-maestru al Filarmonicii din Viena și al Operei de Stat din Viena, fiind cel mai tânăr concert-maestru din istoria celor două instituții. De ceva vreme, la fel ca Vadim Vengerov, Cristian Măcelaru sau Emmanuel Tjeknavorian, toți trei violoniști deveniți dirijori, Rudin își construiește cariera de dirijor, fiind îndrumat în cadrul cursurilor de dirijat și a multor masterclass susținute de dirijori importanți ai momentului. În concertul de aseară însă siguranța de care dă dovadă ca violonist a făcut loc multor momente de nesiguranță. Gestica este expresivă, amintind pe alocuri de Teodor Currentzis, dar au fost momente în care nu am știut ce partidă de instrumente caută sau ce vrea să transmită. Poate a fost derutat de faptul că orchestra orădeană este aranjată după modelul stabilit de Nikolai Rimski-Korskov, nu după cel al lui Richard Strauss, folosit de multe orchestre în occident. Simfonia nr. 39 de Mozart a fost interpretată energic, lucrarea fiind cunoscută de orchestră, dar în Simfonia a IV-a de Gustav Mahler mi-a lipsit o linie clară de dezvoltare a dramaturgiei lucrării. Simfonia lui Mahler este plină de tablouri și idei contrastante care uneori se suprapun, iar dirijorul trebuie să îi dea o direcție, o structură, să aducă ordine în haos.
Soprana Gabriela Iștoc-Sârbu a interpretat ultima parte a lucrării cu multă căldură. Nu totdeauna a putut face față ansamblului orchestral întărit cu mulți colaboratori.
Publicul a aplaudat politicos. Ups! Nu am fost singura derutată. Frumos program, dar un pic prea ambițios pentru moment.
Daniela Stoica
