Prima păpuşică a cumpărat-o la rugăminţile fiicei sale, Laura, apoi totul s-a transformat într-o pasiune care a ajuns la peste 220 de bijuterii artizanale.
Prinţese, clovni, doamne din înalta societate, călugăriţe, fetiţe şi băieţei ştrengari, vrăjitoare, crăciuniţe, ţărăncuţe şi multe alte personaje din viaţa de zi cu zi şi-au găsit, de mai bine de patru decenii, cămin în generosul apartament al unei orădence iubitoare de frumos, Ecaterina Ardelean. Colecţia sa de păpuşi reuneşte astăzi peste 220 de bibelouri de cârpe şi porţelan, o adevărată comoară pe care orice copil şi-o doreşte să o aibă, dar nici adulţii nu par să rămână mai indiferenţi la un astfel de patrimoniu de invidiat.
Păpuşile de toate mărimile, ilustrează cele mai variate poveşti de viaţă, fiecare păpuşă are o istorie a ei venită fie din Extremul Orient, fie din Franţa renascentistă, fie dintr-un land German, fie din îndepărtata Rusie.
Totul a pornit de la o copilărie, de la fiica de câţiva ani, Laura, care şi-a dorit o altfel de păpuşă, una în care arta se îmbină cu ludicul. Jocul s-a transformat într-o pasiune, care nu se mai opreşte. Ecaterina Ardelean nu este doar o simplă colecţionară, ci este şi „doctorul păpuşelelor”, deorece, odată cu trecerea timpului, şi ele mai trebuie „doftorite”. Restaurator de meserie, Ecaterina Ardelean a ştiut să le acorde asistenţa de care aceste bijuterii artizanale au avut nevoie.
„Păpuşile au fost întotdeauna legate de evoluţia omenirii. Iniţial, erau considerate obiecte de cult, dar treptat au evoluat, s-au adaptat la nevoile societăţii şi au devenit visul oricărui copil, dar şi a multor adulţi. „Regele păpuşilor” este J.D. Kestner. Acesta s-a stabilit la începutul sec. XIX la Walterhausen, în Turingia, în calitate de fabricant de obiecte de pastă de hârtie şi din carton presat. Mai târziu, a început să fabrice păpuşi şi capete din porţelan. Moare în 1858, munca sa fiind preluată de nepotul său”, ne-a declarat Ecaterina Ardelean.
Ecaterina Ardelean s-a născut în anul 1950 la Gheorgheni, Harghita. Este absolventă a Institutului Pedagogic de 3 ani din Oradea, specializarea profesori de sport. Însă, locuind în vecinătatea Palatului Baroc, şi-a dorit enorma să muncească în acest spaţiu încărcat de istorie. Urmează în perioada 1981-1984 cursurile de specializare în restaurare-conservare textile. În toţi aceşti ani, prin mâinle dibace ale doamnei Ardelean au trecut peste 3.000 de obiecte care şi-au recăpătat frumuseţea pierdută.
[alpine-phototile-for-picasa-and-google-plus src=”user_album” uid=”108248014930860277623″ ualb=”6258188493545678577″ imgl=”fancybox” style=”floor” row=”4″ size=”220″ num=”30″ border=”1″ align=”center” max=”100″ nocredit=”1″]
