Vernisajul expoziţiei “Disecţia luminii” a tânărului artist plastic, Remus Ilisie, s-a bucurat de o aprecierea largă în rândul zecilor de vizitatori care, vineri seara, au venit în Cetatea Oradea.
În deschiderea evenimentului, Cristina Liana Puşcaş, reprezentanta Asociaţiei “Cei 40 de Mucenici”, unul dintre organizatorii expoziţiei a vorbit despre complexitatea artistică a lui Remus Ilisie. Acesta are 36 de ani, este absolvent al Facultăţii de Arte Vizuale (Oradea), respectiv în anul 2007 a obţinut masterul în pictură la Universitatea de Artă şi Design din Cluj – Napoca. E pasionat de pictură, fotografie, teatru, inclusiv teatrul mimat şi film de scurt-metraj.
“Îi place istoria, cinematografia, îi place să-i descoperw pe oameni. Ce îl inspiră? Prezentul, momentele şi dramele istorice contemporane (Revoluţia de la 1989, Mineriadele, Roşia Montană) sau istoria recentă (Al Doilea Război Mondial), credinţa, Binele şi Răul şi … viitorul. Ce-l face fericit? Vântul prin iarbă, primăvara, zâmbetele familiei, întâlnirea cu un prieten vechi, vernisajele, festivalurile, castelele, nuanţele apei”, a precizat Cristina Liana Puşcaş.
Totodată, Remus Ilisie îţş doreşte ca proiectul lui cinematografic să îşi găsească un sprijin financiar.
Remus este autorul a opt expoziţii personale şi a peste 20 de expoziţii de grup. A participat, totodată, la numeroase concursuri şi festivaluri de film. Remus Ilisie a fost invitat să participe și să susţină o prezentare cu tema „artiștii surzi din România” la prima conferință internaţională ”Cum să înțelegem arta surzilor”, în Polonia, la Galeria Națională din Varșovia.
Despre expoziţie a vorbit celor prezenţi lectorul universitar dr. Constantin Costea.
Însă cel mai bine a surprins esenţa acestei expoziţii chiar autorul ei. “Ideea unui proiect mi-a venit în momentul în care am simţit că îmi lipsec bunicii, că aş fi vrut să îmi povestească despre viaţa lor, că aş fi vrut să ştiu cum au trăit. Am înţeles că viaţa le-a fost un continuu război, că s-au zbătut să supravieţuiască Morţii care îşi duceau în spate foametea, setea şi gloanţele. De la o vreme caut bătrâni pe străzi, în parcuri şi mi-i imaginez tineri şi în verdele crud al hainei militare, luptând. De ce au luptat? Nu-şi mai are rost această întrebare şi nici nu caut să dau un răspuns. Doar că, înfometaţi să găsim eroi la televizor, în filme sau în cărţi, uităm de eroii din casa părintească, bunicii şi străbunicii noştri atât de bătrâni sau plecaţi dintre noi.
Luminiţa, sora mea, mi-a spus că o colegă de-a ei i-a mărturisit despre un proiect pe care l-a făcut în facultate. Pentru acel proiect şi-a înregistrat bunicul pe o mulţime de casete – iată o formă de veneraţie. Cred că un mod de a-i respecta pe cei acum atât de bătrâni este de a nu uita trecutul, acel trecut în care războiul purta haine vezi . Să păşim printre instalaţiile şi tablourile din expoziţie ca printre memoriile taţilor şi bunicilor noştri combatanţi … şi să nu uităm să le spunem celor mici poveştile cândva spuse de ei”,
Expoziţia poate fi vizitată la Cetatea Oradea, în Corpul M, Poarta de Est, Multiplexul Cultural, intrarea dinspre strada Redutei. Expoziţia va putea fi vizită în cadrul programului „Şcoala Altfel”, de luni până vineri, în intervalul orar 10.00 – 13.00. De asemenea, expoziţia va rămâne, în continuare, în Cetate până după Paşte.
[alpine-phototile-for-picasa-and-google-plus src=”user_album” uid=”108248014930860277623″ ualb=”6274230256448800321″ imgl=”fancybox” style=”floor” row=”4″ size=”220″ num=”30″ border=”1″ align=”center” max=”100″ nocredit=”1″]
