– Bună! Eu sunt Gewürz Traminer. Asta beau, nu?
– Cum de mă cheamă Gewürz Traminer? Așa se numesc personajele din ”Minus Infinit”. După Moarte, primele pe care le uităm sunt numele, după bănuiala autorului. Are un nume franțuzesc, dar cred că e pseudonim: Renert Dusout, al unui tânăr din Oradea… Să revin. Personajele lui se numesc după băuturile pe care le comandă și beau în barul în care aterizează după moarte. Eu beau Gewürz Traminer sau Cuvee alb.
– Nu, nu mai citesc de mult romane. Am citit în adolescență și în tinerețe pentru trei vieți. Încă nu am terminat-o pe asta. Acum prefer cărțile de artă, filosofie, psihologie … Și medicină merge. Și biografiile. Încă am o slăbiciune pentru biografii.
– ” Minus Infinit”? Da, pe ăsta l-am citit. Să spun drept, am vrut să fiu politicos. L-am primit și în caz că m-ar fi întrebat dăruitorul, să știu să bălmăjesc ceva coerent.
– Cum mi s-a părut? Al naibii de bun! Să las ”naiba” de o parte, surprinzător de bun! Să-ți mărturisesc ceva? L-am citit de două ori. De fiecare dată repede, pe nerăsuflate. Așa ceva mi se întâmplă rar. De fapt doar de câteva ori în toată viețișoara mea: prima dată cu poezia lui Lucian Blaga, a doua oară cu ”Idiotul” lui Dostoievski. A treia oară cu …
– Hmmm, ce fel de roman e? … Depinde ce ochi sau sensibilitate ai. Poți să îl privești ca pe un roman de dragoste. Nu! Nu dulceag! N-aș fi putut citi de două ori o chestie ucigător de dulce și siropoasă! Poți să îl privești ca pe un roman filosofic, ca pe o meditație asupra morții, asupra vieții și a iubirii … Poți să îl privești și ca pe un roman psihologic. Poți să îl vezi ca pe un studiu al fricii. Oricum îl privești te surprinde, de asta poți fi sigur.
– Nu! Nu are Action! Dacă vrei Action, îndreaptă-te spre altceva. Nu îmi cere autori de Action! Nu citesc romane. ”Minus Infinit” e o excepție. OK, are câteva scene ce ar putea fi regizate ca Action, dar … Din cauza câtorva scene, nu poți nu poți încadra un roman la genul acțiune. E un roman dulce-acrișor-amar ca un grapefruit. Cum vrei să fie când temele sunt Moartea, Frica, Viața și Dragostea?
– Nu! Nu e doar dragostea carnală dintre un bărbat și o femeie. Bate și în direcția aia, dar surprinde mai multe feluri de dragoste. Și vrei să știi ceva? Se atinge un pic și de religie. Asta chiar mi-a plăcut. Eu aș fi fost mai rău decât autorul.
– Nu! Nu este o viziune horror asupra Morții. E de fapt o căutare.
– Ce mi-a plăcut? Hmmmm … Bună întrebare! Întâi m-a fascinat scriitura, modul de utilizare a cuvintelor, de îmbinare a frazelor, a ironiei, o altfel de ironie decât a mea. Apoi desigur povestea. Dragostea, Frica, Moartea, Căutarea sunt de fiecare dată teme captivante. Și viziunea este interesantă! OK, de la distanța vârstei, îți spun sigur că autorul e tânăr, dar are ceva de spus!
– Ce nu mi-a plăcut? Buah! Asta e o întrebare grea! E una din acele puține cărți în care mi-a plăcut cam tot. OK, uneori aș fi mai fi tăiat niște înjurături, dar când acțiunea se petrece în bar e imposibil fără. Presupun.
– Finalul? Așa cum l-am înțeles și prima și a doua oară, nu m-a dat pe spate, dar accept viziunea autorului înțeleasă de mine. Unii cititori l-au văzut final alb. Eu, nu, dar … Dar și finalul este neașteptat. Așa cum e toată cartea.
– Ce-ar fi să nu mă mai freci așa cu întrebări când savurez un Gewürz Traminer și să citești cartea? A apărut la editura Libris, https://www.libris.ro/minus-
