De ce am plecat din USR în ianuarie 2020, după doar patru luni? Nu datorez nimănui lămuriri, deoarece este o decizie personală, iar motivele plecării mele nu sînt de interes public, în condițiile în care nu am avut niciodată o funcție în vreun partid și nu am acceptat niciodată un post de conducere de la vreun partid.
Mă văd totuși silit să dau o explicație, deoarece a fost lansată o variantă care poate afecta două partide în folosul unui al treilea. Un individ care nu a practicat nicio meserie, decît în mod pasager și fără tragere de inimă sau rezultate decente, a lansat în spațiul public varianta că m-aș retras din USR și că m-aș manifesta critic pe tema defrișărilor urbane din Oradea (pe care le combat din 2007…) din cauză că „nu m-a pus pe listă“ USR Bihor. De la cineva care nu ar însemna absolut nimic fără o funcție politică și care e înconjurat doar de yesmeni și profitori ai banului public, nici nu mă pot aștepta decît la o astfel de mîrlănie.
Aș preciza că, deși nu am fost sprijinit de conducerea USR Bihor, am obținut jumătate din voturile exprimate la alegerile din decembrie 2019, ceea ce este chiar remarcabil pentru cineva care nu face parte din niciun grup de interese sau grupare din partid. De asemenea, cine cunoaște sondajele și bucătăria internă a partidului știe că locul obținut de mine la acele alegeri interne este, în condiții normale, eligibil. Dar despre bucătăria internă a unui partid din care nu mai fac parte nu doresc să vorbesc.
Am fost invitat în USR în vara anului 2019, de mai multe persoane pe care le respect. Am acceptat invitația dorind să sprijin o posibilă alternativă la sistemul frățesc PNL-PSD. Am susținut mereu că USR nu trebuie să fie o anexă la PNL sau PSD, un partid-balama, ci să reprezinte în primul rînd cetățenii, pe o linie anti-corupție, de promovare a competenței și integrității în spațiul public. Am susținut că USR nu trebuie să fie legat de o coaliție conjuncturală cu vreun partid tradițional, PNL sau PSD, ci să-și consolideze identitatea ca alternativă la aceste partide. Această poziție nu am simțit că este împărtășită și de conducerea USR Bihor și Oradea, care este mai degrabă înclinată spre o colaborare cu PNL, probabil în temeiul afinității ideologice „de dreapta”. Poate că poziția lor este corectă, poate că a mea este greșită.
Eu cred că, mai ales în Oradea, poziția unui partid cetățenesc ar trebui să fie mult mai fermă față de PNL, care conduce în stil dictatorial, chiar cu „riscul” de a rămîne în opoziție. Însă vocile critice din USR sînt din păcate minoritare. În aceste condiții, nefiind atras de perspectiva unei lupte de tranșee între tabere, am decis să îmi dau demisia din USR, pentru a nu mai repeta greșeala din 2007-2008, cînd am crezut că sprijin o alternativă democratică și europeană pentru Oradea și am fost, atunci, alături de cel care în ultimii ani a instaurat o adevărată dictatură în oraș, care ia decizii fără consultare publică, deși lucrează cu banul public, care demolează și defrișează orașul după bunul plac și interes.
Cred că este nevoie de voci critice, cred că democrația și progresul nu se obțin cu aplauze și osanale la adresa unei persoane. Cred că nimeni nu este perfect și de neînlocuit, iar atunci cînd o grupare pune mîna pe un oraș și pe un județ, este nevoie de oameni cu coloană vertebrală care să spună NU. Care să nu viseze sau să vizeze posturi de viceprimari sau vicepreședinți sau directori numiți politic, ci să spună, cînd e cazul, că împăratul e gol.
În acest sens am decis să sprijin Partidul Oamenilor Liberi, un partid local, construit orizontal și nu vertical, fără șefi, care nu va face nici o alianță cu vreun partid tradițional, însă, dacă va intra în Consiliul Local și Județean, va sprijini proiectele bune indiferent de partidul care le propune, și se va raporta la problemele locale din perspectiva cetățenilor, nu a unei ideologii sau a unui grup de interese. Cred că oamenii de caracter, realizați profesional și social, cu care am înființat grupul POL Verde Oradea chiar vor produce o schimbare și vor face ca accentul să fie pus în primul rînd pe orădeni și bihoreni, nu pe imagine și cultul personalității vreunui politician.
La USR și la Plus sînt oameni foarte buni, cărora le urez succes. Așa cum sînt și la PNL, PSD, PMP sau UDMR. Cred că apariția Partidului Oamenilor Liberi, care nu-și dorește o coaliție cu niciun alt partid, ci doar cu „omul de rînd“, care e prea puțin reprezentat, va face bine și partidelor enumerate mai sus, încurajînd oamenii de calitate din rîndul lor să-și facă auzită vocea. Așa cum ar trebui să se audă vocea tuturor oamenilor care își mai permit luxul să gîndească cu mintea lor.
Orlando Balaș
