Decidem și acționăm cu jumătăți de măsură și în vremuri de pandemie, pentru că suntem un popor ”puternic”, ”disciplinat”, ”educat”, ”sănătos”, și mereu dornic de a alege între ”extraordinarii” candidați politici ”emanați” de viguroasa rădăcină a neamului și de cea a ”imaculatelor” structuri de partid.
Dar nu fiți triști și nici revoltați. Suntem așa cum mai sus am descris și pentru că:
– încă suntem un stat tânăr. 102 ani nu e puțin, dar nici suficient, după cum se vede pentru anumite procese de descoperire de sine și transformare (ca nație și ca formare a necesarelor mase critice istorice). Plus că, în multe privințe am pornit de jos, de tare de jos, și am avut, și încă mai avem multe de descoperit și de recuperat. De stat pe loc, nu am stat, însă desigur, multe se puteau face mai bine și mai la timp…
– datorită poziției geografice de Cel de Sus hotărâte, niciodată nu am putut sta efectiv și complet ”pe picioarele” noastre. Întotdeauna am fost obligați și vom fi obligați (după părerea mea), ca pentru a menține cât de cât un spațiu (fizic, teritorial) decent de supraviețuire, să fim nevoiți a ne asocia conjunctural cu cei mai mari nouă, care puteau a ne servi chiar și (parțial) strădaniei de continuitate pe aceste meleaguri. Din păcate, de prea multe ori, nimeni nu ne-a întrebat ce credem și ce dorim…, dar cu toate acestea am avut ”sclipirile” noastre și tainicul har al lui Dumnezeu…
– nu am stat niciodată grozav la capitolul educație, după cum nici acum nu excelăm. Încă mulți dintre noi, sunt nesănătos ancorați în prea manipulatele vremuri de dinainte de 1989, după cum azi, prea mulți încă, nu înțelegem ce presupune educația de calitate (în concepte, principii, formă și fond) tocmai pentru că de prea multă vreme…nu o avem…și mulți nici măcar nu au ”întâlnit-o” vreodată…
Cu toate cele de mai sus, nu spun că nu ”avem valoare”, nu spun că nu ”avem identitate”, ci dimpotrivă spun că, mai avem de lucru, mai avem de descoperit, mai avem de reformat, mai avem de…sperat… De prea multe ori însă, o facem ca acum, cu jumătăți de măsură, și de prea puține ori, o facem înțelept, educat, asumat…
Atunci însă când, mai presus de viața oamenilor, mai presus de asigurarea medicamentației și a celorlalte resurse necesare tratamentului acestora, se așează oricare alte interese (politice, economice, etc.), numai de înțelepciune, educație și asumare nu mai poate fi vorba. Iar atunci afirmația că ”suntem un popor puternic” devine meschinărie, fățărnicie și…nu face decât să confirme că suntem priviți ca o turmă…demnă (din nou) de ”vrăjit” și ”prostit”…
Pentru unii, există ceva mai presus decât viața oamenilor… interesul de grup, de partid, de ”noi” și nu de ”ei”…
Sănătate tuturor.
Doamne ajută.
Dacian Palladi
