Pandemia de COVID-19 adâncește inegalitățile preexistente, crește gradul de excludere și evidențiază faptul că munca privind incluziunea persoanelor cu handicap este imperativă. Persoanele cu dizabilități, un miliard, sunt printre cele mai excluse persoane din societatea și sunt printre cele mai afectate în această perioadă.
Chiar și în condiții normale, persoanele cu dizabilități au mai puține șanse să acceseze asistența medicală, educația, angajarea și să participe la activitățile comunității.
Persoanele cu handicap se confruntă cu discriminarea și barierele care le împiedică să participe în mod egal la viața întregii societăți. Li se interzice dreptul de a fi incluși în sistemul școlar general, de a se angaja, de a trăi independent în comunitate, de a se deplasa liber, de a vota, de a participa la activități sportive și culturale, de a se bucura de protecție socială.
Protecția garantată de tratate privind drepturile omului și fundamentată în Declarația Universală a Drepturilor Omului ar trebui să se aplice tuturor. Persoanele cu dizabilități au rămas în mare parte „invizibile”, adesea subordonate în dezbaterile privind drepturile și incapabile să se bucure de întreaga gamă de drepturi ale omului.
În ultimii ani, a avut loc o schimbare revoluționară în abordarea globală pentru eliminarea lacunelor în privința protecției.
Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU în 1992, prin rezoluţia 47/3, pentru a marca încheierea Deceniului Naţiunilor Unite dedicat persoanelor cu handicap (1983-1992).
