Un vulcan de energie și optimism au emanat joi seara invitatul și orchestra Filarmonicii Oradea. Cele trei lucrări au strigat prin fiecare notă și pagină: la vita e bella, există speranța răsăritului și în cea mai adâncă noapte!
Cu banderole albe la braț, ca semn al protestului față de măsurile de reorganizare ale Consiliului Județean și de transformare a artiștilor în angajați cu contract de perioadă determinată de un an cu posibilitatea prelungirii, muzicienii și-au unit forțele sub bagheta lui Janko Zsolt oferind publicului trei lucrări nu doar spectaculoase din punct de vedere tehnic, ci și melodic.
Uvertura „Frumoasă Melusină” de Felix Mendelssohn-Bartholdy a condus publicul într-o lume de poveste. Iar talentul compozitorului de a ilustra poveștile muzical e ieșit din comun și recunoscut.
Violonistul Răzvan Stoica a oferit publicului Concertul pentru vioară și orchestră în Re major, op 35 de Piotr Ilici Ceaikovski. Lucrarea a fost compusă după divorțul compozitorului, într-o perioadă în care divorțul nu era acceptat social, iar motivul real i-ar fi dat probleme serioase cu biserica și cu statul. Genialitatea e genialitate și nu ține cont de trăsăturile de caracter sau viciile posesorului. Concertul lui Ceaikovski e încă o dovadă în acest sens. Concertul său, de o dificultate tehnică deosebită (a fost scris cu sfaturile unui violonist alături), e totuși unul dintre cele mai „violonistice” concerte pentru vioară. Dar mai presus de dificultatea tehnică, concertul e un izvor de energie și de optimism. Răzvan Stoica a interpretat concertul cu dăruire și virtuozitate, acesta fiind (după cum declara în conferința de presă) unul dintre concertele sale preferate și concertul cu care a câștigat cele mai multe premii la concursurile internaționale, un concert de care nu se satură și în care descoperă la fiecare interpretare ceva nou. La cererea publicului solistul și cordarii orchestrei au oferit ca bis „Carnavale di Venezia” de Nicollo Paganini, de la moartea căruia s-au împlinit, în 27 Mai, 181 de ani. Un omagiu frumos adus marelui virtuoz italian. Faptul că a cântat pe vioara Stradivarius The Queen care i-a aparținut lui Nicolo Paganini a trecut pe plan secund.
Concertul s-a încheiat cu Simfonia a IV-a în la major „Italiana” de Felix Mendelssohn-Bartholdy. Pe bună dreptate una dintre cele mai frumoase și îndrăgite lucrări ale muzicii clasice. Dificultățile tehnice ale simfoniei sunt ascunse de bogăția emoțională și frumusețea melodică. Așa cum spunea dirijorul Janko Zsolt, e incredibil că lucrarea a fost compusă de un tânăr de doar 24 de ani. Janko Zsolt a dirijat cu eleganță și pasiunea, iar colaborarea cu solistul pe scenă nu ar fi lăsat să se creadă că cei doi s-au întâlnit abia ieri pentru prima dată.
Solistul Răzvan Stoica împreună cu orchestra filarmonicii orădene sub bagheta dirijorului Janko Zsolt vor susține acest concert și mâine, dar la Teatrul Tamasi Aron din Sfântu Gheorghe.
Daniela Stoica
