Este bine că de ceva vreme, sunt disponibile și se efectuează în spital, analizele (recomandate de altfel de ghidurile de tratament) cât privește – D-Dimeri, procalcitonina, PCR, proBNP și feritină. Sper să fie suficiente chituri pentru situația în curs și cea probabilă, și să nu ne trezim că nu mai avem, sau din nu știu ce motive, să începem (așa cum în trecutul recent s-a întâmplat) să le facem cu intermitențe.
– deși de multă vreme, unii medici solicită ca proba ASTRUP (privește gazele sanguine) să fie disponibilă a se efectua pe toate secțiile și nu doar cu acceptul prealabil și ulterioara implicare a secției de ATI, totuși azi încă, ea presupune o neînțeleasă birocrație internă fără rost.
– nu există suficientă vitamina C injectabilă, și nu de puține ori, nu există deloc, iar tabletele au o biodisponibilitate redusă. Ce face aprovizionarea?
– după un studiu serios și urgent necesar, ar trebui poate revizuite protocoalele de tratament ce includ medicamentul numit Kaletra (este folosit în tratamentul anti-HIV) a cărui toxicitate și efecte secundare provoacă în nu puține situații, grave efecte hepatice adverse. De urgență mâna pe carte și pe recente studii medicale interne și internaționale. Apoi, o decizie.
– acum, (ca de altfel întotdeauna), dozele de Remdesivir (antiviral) nu sunt suficiente, și se administrează doar pacienților aflați în stare gravă pe secțiile de ATI. Studiile recente arată însă, că este extrem de utilă administrarea sa, chiar și în stadiile moderate ale bolii, deci și pe alte secții decât ATI. În aceste condiții, nu este de mirare, că nu de puține ori se administrează pe pile, relații, cunoștințe.
– suntem încă puternic deficitari la organizarea și încurajarea donării de plasmă de către cei vindecați. Administrarea acesteia, chiar este de mare folos, celor aflați în forme moderate și grave ale bolii. Chiar așa greu este să se așeze o echipă interdisciplinară și interinstituțională și să stabilească un protocol de lucru?
– ghidurile recomandă utilizarea plasmaforezei (se realizează cu un aparat asemănător celui de dializă) în cazul pacienților aflați în stare moderată spre gravă. Pe undeva, într-o magazie a spitalelor, sau uitat și puțin sau deloc folosit în vreo secție a acestora, se află un asemenea aparat de plasmaforeză. De ce nu este folosit, și de ce nu se achiziționează și alte asemenea aparate? Costă, dar merită.
– și dacă tot vorbim de dotări, tare bine ar fi să avem mai multe paturi de terapie intensivă. Nu de alta, dar toți cei aflați în stare critică ar trebui să poată beneficia de CPAP (oxigen cu flux 20-60 litri) și să evite intubarea.
Sănătate tuturor. Doamne ajută.
Dacian Palladi
