Bihorul este, fără doar și poate, un spațiu binecuvântat! Dacă treci peste inerenții nervi cauzați de starea proastă a drumurilor și rămâi deschis perspectivei de a vedea noi locuri și de a trăi noi experiențe și senzații, Bihorul răspunde tuturor gusturilor și stărilor, oferind relaxare și, în același timp, aventură.
La finele săptămânii trecute, Agenția de Management a Destinației Bihor i-a scos pe bihoreni din case! La un anunț postat pe facebook prin care se anunța organizarea evenimentului “Tradiție printre dealuri și doline” au răspuns peste 60 de amatori de ciclism montan, de diferite vârste, din diferite locuri (Oradea, Beiuș, Ștei), inclusiv localnici din zona Vașcău, regiune țintă de promovare în cadrul acestei manifestări. De fapt, spațiul rural vizat a fost Colești.
Cine a mai auzit de Colești? Poate doar cei din zonă, dar nici aia nu e sigur… Unde e Colești? Ca să ajungi în sat e nevoie să faci față nervilor și agitației de pe DN76, să intri în orașul Vașcău și să ții indicatorul de Câmp și Câmp Moți până ajungi în Colești. Și astfel am descoperit un nou colț de rai, la care se ajunge, relativ, ușor, pe un drum, relativ, ușor dacă reușești să treci de frica serpentinelor, cu un peisaj ce îți taie respirația – și la propriu și la figurat – în care timpul parcă se încăpățânează să stea în loc tocmai pentru a conserva frumusețea și liniștea locului și care îți oferă o panoramă Wowww a întregului platou Vașcău.
Cu bicicletele prin praf și asfalt
Evenimentul a fost foarte bine gândit de cei de la Agenția de Management a Destinației Bihor îmopreună cu câtiva localnici mai întreprinzători, dornici să promoveze zona. Astfel, sâmbăta a fost destinată plimbării pe biciclete. Traseul: 26 km, dus-întors, pe ruta Colești-Izbuc-Călugări-Mănăstirea Izbuc și retur. Prima oprire de pe traseu a fost la peștera-aven Sodol, denumită impropriu “Câmpenească”.
Peștera se află în flancul estic al marii Depresiuni Țarina, ce se întinde de la nord la sud între satele Câmp și Izbuc, formând un bazin închis. Numele peșterii provine, așadar, de la cel al depresiunii unde este situată, aceasta având aspectul unei vaste câmpii, fiind un loc de pășunat pentru animalele oamenilor din zonă. Datorită faptului că acest câmp a fost locul unde oamenii își aduceau și țineau boii pentru mai mult timp, aceștia i-au dat locului numele de “Bouriște”, denumire ce se păstrează, în paralel, cu cea de “Peștera Câmpenească”. Despre faptul că Peștera Câmpeneasca are cea mai mare cascadă subterană din România, precum și alte detalii istorico-geografice ale acestui obiectiv turistic au fost oferite, în mod profesionist, de un reprezentant al Salvamont Bihor.
După lecția de geografie și speologie, bicicliștii „au mușcat” asfaltul din Izbuc, oprindu-se la ABC-ul din centrul satului, unde au fost așteptați cu tradiționala plăcintă cu cartofi și de unde s-au aprovizionat cu toate cele binemeritate după terminarea primei părți a traseului, răspunzând astfel sugestiei lui Răzvan Dumbravă, șeful agenției din cadrul CJ Bihor, de a cumpăra produse pentru a sprijini economia locală. Făcând o mică glumă, ca între excursioniști, ei bine, P.I.B.-ul comunei Cărpinet a explodat sâmbătă!!! J)))
Aproape de divinitate
Traseul pe bicicletă a continuat spre Mănăstirea Izbuc, loc care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Dacă ești bihorean și nu ai ajuns încă la celebra mănăstire Izbuc, care pe 15 august, de Sf. Mărie, devine un adevărat spațiu de pelerinaj, ar fi bine să o faci, fiindcă peisajul ce o înconjoară și frumusețea florilor pe care le întîlnești la tot pasul în incinta mănăstirii, fac din această locație o bucurie pentru suflet.
În ciuda caniculei, după o tură prin praf și asfalt, a venit și o ploaie de vară, numai bună pentru o răcoreală înainte de vizitarea propriu-zisă a mănăstirii. Știați că bisericuța de lemn a fost construită în 1696 și adusă din curtea Tribunalului din Beiuș în anul 1954? Totuși, trebuie să recunoaștem că celebritatea mănăstirii este adusă de izvorul ce se află lângă mănăstire şi care izbucneşte la anumite intervale – izbuc intermitent. Fenomenul carstic este considerat factor de minuni, pe seama lui punându-se vindecări miraculoase. Este cunoscut în ţară şi peste hotare, fiind unic în Europa. Legenda spune că un copil orb ce se afla într-o zi prin preajma izvorului a auzit susur de apă, iar după ce s-a spălat pe faţă a început să vadă. Datorită acestui izvor, călugării s-au strâns şi au vieţuit în acest loc încă din secolul 11. Totodată, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, o copie a icoanei de la muntele Athos, atrage mii de pelerini. Icoana făcătoare şi-a găsit locul la Izbuc de când mănăstirea s-a reactivat în anul 1928.
După o agapă cu sandwich și gogoși, pelerinilor le șade cel mai bine la drum, așa că s-au urcat pe biciclete pentru a se întoarce în Colești, unde la Căminul Cultural se făceau pregătiri intense pentru Expo Meșteșuguri.
Cui lăsăm tradițiile?
Tanti Silvia învârte fuiorul cu o viteză amețitoare. O face de la 8 ani, iar acum se mândrește că a ajuns
la… o vârstă venerabilă! Alături de ea, stau încă două femei, care o susțin, nu doar ținându-i coșul cu lână, ci îi și fac campanie, ca doi agenți veritabili de P.R. E sărbătoare în sat, pentru că au venit mulți oameni de la Oradea și nu numai pentru a face cunoștință și pentru a le asculta poveștile de viață.
O altă tanti face mărgele. Colorate. Foarte colorate. “Ia uitați ce mărgele am făcut pentru clop. Așa cum poartă Leontin Ciucur, cântărețul”. Eh, și doar pomenirea unui nume de artist ar indica viitorului cumpărător că merită să-i aprecieze munca pentru că, nu-i așa, are o utilitate. Fetele tinere din sat, îmbrăcate în port popular, se învârt în jurul artistei, probează sau, pur și simplu, pozează ca manechine pentru a scoate în evidență măiestria și dibăcia creatoarei de șiraguri colorate.
Făurarul de troițe. Încă un meșteșug ce se păstrează în Colești: sculptura în lemn. Artă în lemn. Răbdarea dusă la rang de pasiune.
Produse eco de Colești
Printre cele trei ateliere de meșteșuguri și-au făcut loc și produsele locale mai recente, precum gemurile sau brânzeturile cu nume spaniol a două familii de tineri întreprinzători, inițiatorii excursiei de week-end de la Colești. Este vorba de Larisa și George Hoțopan și de Quim Rueda Pilar și soția acestuia, Ioana, tineri care au ales să se retragă din agitația marilor orașe pentru a trăi o viață boemă, tihnită, în vârf de deal, aproape de cer. Și trăiesc bine, după cum mărturiseau, pentru că au învățat împreună de mai bine de cinci ani, cum să producă, cum să se promoveze și cum să vândă eficient ceea ce produc din pasiune. Și, de ce să nu recunoaștem, trendul ascendent al produselor eco îi face chiar interesanți pentru căutătorii de gen.
Seara de sâmbătă s-a încheiat în acordurile de chitară ale artistului clujean, YoYo, în fața unui foc de tabără și a unei farfurii de bogracs, ca într-un tablou desprins din perioada Flower Power, în fața tăului ce tronează în mijlocul satului și în care bivolii veniți la orele înserării de pe câmp, se scăldaseră în mod firesc, spre surprinderea orășenilor, care nu asistă zilnic la spectacole de acest gen.
Ziua de duminică a fost rezervată iubitorilor de drumeții, care au bătut la pas potecile din zona Coleștiului.
[alpine-phototile-for-picasa-and-google-plus src=”user_album” uid=”108248014930860277623″ ualb=”6310591916873532833″ imgl=”fancybox” style=”wall” row=”4″ size=”220″ num=”80″ border=”1″ highlight=”1″ align=”center” max=”100″ nocredit=”1″]
