Iniţiativa unui festival dedicat în întregime artei naive româneşti a apărut ca urmare a unei nevoi reale de a acoperi acest gen artistic, prea puţin prezent pînă acum în istoria artei contemporane româneşti. În acest sens, Festivalul Naţional de Artă Naivă este singura manifestare de anvergură din România dedicată exclusiv artei naive şi un prim pas către o mai bună apreciere şi înţelegere a perspectivei de ansamblu asupra artei naive româneşti.
Festivalul Naţional de Artă Naivă a însemnat, în aceşti şapte ani, o luptă continuă pentru mai mult şi mai bine. Care a fost cel mai frumos, cel mai greu şi cel mai spectaculos moment al festivalului, în aceşti ani ? „Cel mai dificil moment l-am trăit la primele două ediţii. În condiţiile în care aproape toată lumea credea că vom suferi un eşec răsunător şi nu vom fi în stare să facem ce ne-am propus, noi chiar eram în situaţia de a nu putea suporta toate cheltuielile manifestării. Am căutat soluţii de avarie, dar cine să-ţi dea bani cu numai cîteva săptămîni înainte de începerea evenimentului ? Consiliul Judeţean a înţeles atunci ce potenţial poate avea acest festival, iar de acolo a început ceea ce aţi văzut în fiecare an şi am ajuns la ceea ce este probabil cel mai frumos moment de pînă acum. Momentul acesta frumos, pentru mine, a fost cînd am văzut în public, la ediţia a VI-a, adolescenţi sau tineri care erau copii la momentul în care am început Festivalul Naţional de Artă Naivă. I-am văzut crescînd odată cu acest festival, devenind oameni inspiraţi de ce se întîmplă în Oradea, iar asta nu este o coincidenţă. Au fost şi multe momente spectaculoase, dar acum îmi vine în minte sala arhiplină, cu peste 200 de oameni la un vernisaj de artă, zîmbetele şi uimirea lor în faţa exponatelor pline de culoare şi veselie”.
Şi în acest an, cu ajutorul partenerilor noşti (Consiliul Judeţean Bihor, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor, Muzeul Ţării Crişurilor, Revista „Familia”, Fundaţia Comunitară Oradea, Cinema Palace, TVR Iaşi, Cineforma Video Production, Liceul de Arte Oradea, Colegiul Naţional Iosif Vulcan, Liceul Ortodox Episcop Roman Ciorogariu, Liceul Teoretic Onisifor Ghibu şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor), vernisajul expoziţiei de artă naivă va avea loc joi, 15 octombrie, la ora 17:30 la Muzeul Ţării Crişurilor.
Festivalul Naţional de Artă Naivă creşte în fiecare an. Dacă iniţial am avut doar o expoziţie de pictură, e-adevărat că cea mai mare din ţară, cu peste 300 de lucrări expuse simultan pe simezele Muzeului Ţării Crişurilor, pe agenda actuală a evenimentului se regăsesc lansări de carte, conferinţe, workshop-uri, spectacole de teatru ţărănesc, simpozioane, proiecţie de film documentar şi altele. Pe parcurs, am decis că este important să diversificăm genurile expuse, astfel că pe lîngă pictura naivă (în ulei şi acrilic) au apărut, grafica (gravura), sculptura, ceramica şi tapiseria. Căutăm în fiecare an artişti naivi noi, pe care-i găsim mai rar, dar la fiecare ediţie expunem şi lucrări ale unor artişti naivi celebri, de mare valoare astăzi. Selecţia artiştilor şi a lucrărilor care participă la acest festival se face exclusiv după criterii valorice şi cuprinde artişti naivi români importanţi şi reprezentativi, atît pe plan local cît şi internaţional.
Încercăm să construim un concept pentru campaniile de promovare de la fiecare ediţie, pentru că ştim că pasionaţii şi nu numai ne citesc şi ne urmăresc, este vizibil după numărul mereu în creştere al participanţilor şi vizitatorilor. Asta nu face decît să crească miza şi aşteptările în ceea ce ne priveşte. Încercăm mereu să inovăm, să nu devenim previzibili, să evităm formulele şi pur şi simplu să căutăm ceva nou la fiecare ediţie, desigur păstrînd arta naivă ca element central.
Cea mai frumoasă opinie despre Festivalul Naţional de Artă Naivă nu este una formată din cuvinte, fraze, paragrafe, oricît ar părea de ciudat. Este o declaraţie vie, dată de entuziasmul şi bucuria cu care vedem că oamenii întîmpină în fiecare an acest main event al artei naive contemporane româneşti. Pînă la urmă, cele mai frumoase aprecieri sînt cele care vin din partea orădenilor obişnuiţi: un zîmbet de bucurie, o strîngere de mînă, o mimică apreciativă, toate acele mici gesturi care ne confirmă că facem bine ce facem.
