Cea mai mare clădire 3D din Europa construită de imprimantă este gata printată. Clădirea lungă de 53 de metri, lată de 11 și înaltă de 9 metri va deveni centru de calcul în Heidelberg. „Imprimarea” casei a început în aprilie și s-a încheiat la jumătatea lunii iulie. Atunci a curs ultima „cerneală de beton”. Imprimanta cu beton a lucrat 140 de ore în total, spune Hans-Jürg Kraus beneficiarul construcției.
Antreprenorul este fascinat de tehnica 3D de imprimare. În 2020 când a auzit de prima casă 3D construită în Nord Rhein Westfallen, a vrut și el o asemenea clădire pentru firma pe care o conduce. Aceasta este a treia clădire 3D în Germania care a primit autorizație de construcție.
„Mi-a plăcut întotdeauna să mă joc. Exact această plăcere a jocului m-a stimulat să încep acest proiect”, spune Kraus.
Șantierul a fost unul neobișnuit. Gălăgia a fost produsă de o singură „imprimantă”. Cerneala de beton a curs ca frișca pentru decorarea torturilor printr-un furtun cu duză specială. Pereții sunt ca straturile de cremă, iar de sus arată ca un dreptunghi cu rotunjimi. Asemenea forme nu sunt posibile prin metoda clasică de construire.
Betonul special folosit la imprimarea clădirii este reciclabil și are o amprentă de mediu redusă. Visul lui Hans-Jürgen Kraus este ca peste câțiva ani clădirea să fie dărâmată și imprimată o alta, cu ajutorul energiei regenerabile.
Robert Jahn de la Universitatea Tehnică din Dresda este cercetător în domeniul construcțiilor imprimate 3D. Noua tehnologie îl entuziasmează, dar recunoaște că deocamdată metoda nu este chiar atât de prietenoasă cu mediul înconjurător. Cimentul special utilizat vine din NV Germaniei. Pentru producerea și transportul lui la șantier se poluează mediul.
La noua clădire din Heidelberg este utilizat și beton clasic. Între pereții imprimați un zidar a realizat ancore, iar apoi a turnat beton. „Tehnologia de imprimare 3D a construcțiilor se va dezvolta în continuare, așa că în viitor nu va mai fi nevoie de această etapă. Dar până atunci mai este nevoie de cercetare și de timp”, crede Kraus. Pe șantier s-au aflat maxim patru persoane care au supravegheat sau îndrumat brațul robotului și procesul de construcție. În condițiile crizei forței de muncă, inclusiv în construcții, tehnologia 3D poate avea un mare avantaj. Și provocările meseriei de constructor se vor schimba, zidarii putând avea în viitor într-o mână mistria, iar în cealaltă laptopul.
Când anume ne vom construi casele la imprimantă încă nu este sigur. Tehnologia este încă în fază de tatonare, betonul fluid pentru imprimare încă nu este standardizat/omologat, așa că pentru fiecare nouă construcție trebuie reluate toate procedurile de autorizare, explică Robert Jahn de la Universitatea din Dresda. În stadiul tehnic actual se poate construi 3D doar acolo unde există spațiu suficient, dar nu într-un oraș unde s-a dărâmat o clădire și a apărut un spațiu între două imobile. Jahn crede că deocamdată tehnologia 3D de construcție va fi utilizată doar pentru realizarea unor clăriri reprezentative, de imagine.
Hans-Jürg Kraus, beneficiarul clădirii nou construite în Heidelberg este realist și recunoaște că pionieratul în domeniu are și dezavantaje.
„Încă nu avem experiență cu această tehnică de construcție. Nu știm ce se va întâmpla în următorii ani. Dar sunt convins că vom găsi soluții la majoritatea problemelor pe care le ridică noua tehnologie. Din acest motiv cred că este important să experimentăm în continuare. Viața presupune și o doză de risc. Dacă facem totul la fel, doar pentru că așa știm, viața devine plictisitoare.”
