Anul acesta, pe 23 iunie, se împlinesc 17 ani de la angajamentul pe care România şi Ungaria şi l-au luat, la Oradea, pentru construirea autostrăzii Transilvania. Am reunit atunci în oraşul natal majoritatea parlamentarilor români din Transilvania, precum şi numeroşi parlamentari din Ungaria, oficiali din Ministerul Transporturilor din România şi ai companiei de autostrăzi de la Budapesta, pentru a parafa începutul unui proiect de infrastructură comun, care urma să aducă dezvoltare ambelor ţări.
Sunt, aşadar, 17 ani în care Ungaria are 7 tronsoane de autostradă care traversează ţara, iar România are… promisiuni. Autostrada maghiară a ajuns la Borş, acolo unde trebuia să întâlnească autostrada românească, cea care urma să facă legătura Budapesta – Bucureşti. Întrebaţi-vă câţi ani le mai trebuie autorităţilor române să ducă până la Borş partea noastră de autostradă, care să ne lege de civilizaţie, de ţările cu infrastructură. Toate guvernele au tărăgănat acest proiect major de investiţii în dezvoltarea României iar astăzi, în anul Centenarului Marii Uniri, suntem la o distanţă de ani de zile faţă de ceea ce trebuia să fie România şi suntem lipsiţi de atractivitate pentru investitorii străini care solicită continuu infrastructură modernă menită să le pună în valoare investiţiile. Autorităţile de la Bucureşti vin mereu cu exemplul bucăţii de autostradă dintre Nădlac şi Deva. Este total insuficient şi mi se pare lipsit de seriozitate acest răspuns, ştiind faptul că Ungaria s-a achitat de partea ei de înţelegere în aceşti 17 ani.
Din nefericire, România stă la fel de prost şi la celelalte capitole de transport – aeroportuar, maritim şi mai ales feroviar.
Gândiţi-vă numai la faptul că suntem în anul 2018 şi pe ruta CFR Cluj – Episcopia Bihor linia nu este electrificată, iar locomotiva se schimbă la fiecare transport, la fel ca în urmă cu ani de zile.
În 2010, după ani de insistenţe şi interpelări pe care le-am adresat miniştrilor Transporturilor care s-au întrecut în promisiuni neacoperite, am adus iar la aceeaşi masă, la Suplacu de Barcău, pe şantierul autostrăzii, parlamentari din România şi Ungaria şi preşedinţii Consiliilor Judeţene din Bihor şi Sălaj, ocazie cu care am semnat declarația comună „Vrem drumuri moderne!”.
În anul 2013 a urmat o scrisoare deschisă adresată premierului României de la acea dată, Victor Ponta, din partea primarilor celor 11 localităţi din Bihor prin care va trece Autostrada Transilvania (A3), după demersul similar al preşedinţilor Consiliilor Judeţene din Bihor, Cluj, Maramureş, Satu Mare şi Sălaj.
Ani de insistenţe, de declaraţii, de promisiuni, de încercări ale mele personal şi ale altor oameni de cuvânt din teritoriu s-au soldat cu inaugurări de bucăţi infime de autostradă, cu surparea unor tronsoane executate prost, cu amânarea lucrărilor sau cu deteriorarea celor începute în urmă cu prea mult timp şi nefinalizate.
Fac un nou apel la responsabilitatea Guvernului României, singurul vinovat pentru haosul din transportul românesc, să aloce banii necesari proiectului Autostrăzii Transilvania şi să urnească muntele de incompetenţă care zace peste dezvoltarea infrastructurii româneşti!
În anul de graţie 2018, anul Centenarului, este nevoie nu doar de ceremonii care să ne amintească de cei care au pus bazele României Mari, ci şi de gesturi şi fapte ale noastre care să dovedească tuturor că suntem urmaşii acestor mari români.
Am încredere, încă, în cuvântul dat în urmă cu 17 ani! Vă mulţumesc!
Cornel Popa, Senator PNL Bihor
