Anno domini 2016.
E ora 9.30. Incepe ceremonia anuntata pentru ora 9.
Dl director vrea sa ne integram mai bine in colectivul scolii. Apoi ne prezinta invitatii din prezidiu. Unii n-au ajuns dar erau scrisi pe foaie si trebuie cititi.
Incepem cu o slujba religioasa, rugaciuni. Urmeaza o trecere in revista a succeselor scolii pe linie didactica.
Dl director da cuvantul invitatilor din prezidiu. O dna inspector preia cuvantul si ne prezinta etapele parcurse de copii pe drumul cunoasterii.
Dl director ii ia cuvantul si il da altei doamne. Acelasi cuvant.
Vorbeste dna inspector sef principal agent politist. Microfonul face figuri. Am inteles doar „dragi elevi”. Intraductibil. Ceva legat de siguranta, responsabilitate si indrumare. Se preda cuvantul.
O bunica aplauda frenetic si ma umple de polen. O banuiesc: ori eu is foarte surd, ori ea citeste pe buze.
Urmeaza prezentarea nomenclatorului distinsilor profesori. Nu stiu daca va fi prezentat si personalul TESA. Nu, nu este.
Un grup de parinti dizidenti, elemente perturbatoare, fumeaza rezemati de gard. A aparut si reporterul, care pare sa caute ceva. Nicio urma de politicieni locali. Mai sunt 4 ani pana la alegeri.
Cuvinte cheie: emotie, emotionati, patrunsi de emotie, deosebit de emotionati, boboci.
Se multumeste, din nou, din partea colectivului scolii si a tuturor celor care lucreaza in edificiul din spate. Cam atat ne-a dat primaria, un edificiu, restul am adus noi.
Soarele, polenul, parfumurile si mirosul de cauciuc incins de pe terenul de sport ma naucesc. Canta o eleva. M-as intinde pe jos…
Se multumeste din nou. Dl director face o gluma. Ne arde dar nu de glume.
Final. Se face un anunt: clasele mici sa o ia pe langa chiosc. Clasele mari sa mai stea, sa nu ne imbulzim. Un parinte desface o sarma si se deschide o noua poarta prin care multimea se revarsa in strada.
