Am fost la premieră. Am râs, am plâns imediat după. Emoție, culoare, pasiune și actori de calibru – toate s-au întâlnit într-o seară memorabilă la Teatrul Regina Maria.
La final de septembrie, Sala Mare s-a transformat într-un univers al mahalalei caragialiene, plin de umor, culoare și tensiuni explozive. „D-ale carnavalului”, una dintre cele mai savuroase comedii ale lui I.L. Caragiale, a revenit pe scena orădeană într-o montare semnată de Vlad Trifaș, care și-a pus amprenta nu doar ca regizor, ci și prin adaptarea textului și selecția muzicală.
Premiera de miercuri, 25 septembrie, a marcat și începutul unei stagiuni aniversare: 70 de ani de la prima premieră a trupei românești permanente la Oradea, cu „O scrisoare pierdută”, în 1955. Montarea actuală are savoarea reîntâlnirilor – Petre Ghimbășan și Șerban Borda, prezenți și în distribuția din 2002, revin după 23 de ani în alte roluri, alături de colegii lor din Trupa Iosif Vulcan: Pavel Sîrghi, David Constantinescu, Ioana Dragoș Gajdo, Sorin Ionescu, Adela Lazăr și Alina Leonte.
Spectacolul nu e doar o farsă amoroasă plină de încurcături, ci și o explorare profund umană a tipologiilor caragialiene. Vlad Trifaș construiește un univers balcanic, intens și grotesc, unde râsul devine necesar – un mecanism de recunoaștere într-o realitate în care fragilitatea și ridicolul coexistă inevitabil. Scenografia Oanei Cernea, luminile lui Ionuț Aldea și ritmul muzical al lui Vlad Trifaș completează atmosfera carnavalului, în care măștile și aparențele ascund mereu un adevăr gata să izbucnească.
Cortina premierei a coborât după un șir lung de aplauze, dar seara nu s-a terminat. Victoria Balint, managerul interimar, a reținut publicul pentru a aminti că nu întâmplător stagiunea începe cu Caragiale: pe 26 noiembrie se împlinesc 70 de ani de la prima premieră a trupei românești permanente la Oradea.
Un moment emoționant a fost prezența actorului Eugen Țugulea (94 de ani), care a debutat în 1955 cu rolul Popescu. A urcat pe scenă într-un ropot de aplauze și a primit o diplomă pentru întreaga activitate dedicată teatrului orădean. Actorul a mărturisit că longevitatea depinde de factori care nu țin întotdeauna de el, dar fidelitatea este o calitate adevărată.
„Noi nu existăm fără dumneavoastră. Vă mulțumesc lui Dumnezeu și vă mulțumesc dumneavoastră, spectatorilor, pentru ceea ce am fost și sunt până în momentul de față. Sper să mai rămân câțiva ani”.
