Concertul simfonic săptămânal al Filarmonicii Oradea ne propune un program integral francez, intitulat Dans sub clar de lună. Dirijorul Vladimir Lungu, violonistul Nagy Kalman și pianistul Mihai Diaconescu vor interpreta Dans macabru op. 40 și Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră în sol minor, op. 22 de Camille St. Saens, Claire de Lune de Claude Debussy, Alborada del grazioso și Suita a 2-a Daphnis et Chloe de Maurice Ravel.
Camille St. Saens (1835 – 1921) este unul dintre compozitorii cei mai interesanți ai romantismului, din păcate redus la câteva dintre „hit-urile” sale. Dansul macabru pentru vioară și orchestră este una dintre cele mai des interpretate piese ale sale. Și această piesă de scurte dimensiuni este una dintre dovezile melodicității și a virtuozității sale, care susține afirmația compozitorului despre sine: compune muzică așa cum un măr face mere. Lucrarea se înscrie în linia romantismului, atras de noapte, de macabru, de mister, de lumea spiritelor. De la Carl Maria von Weber și Felix Mendelssohn Bartholdy până la Adolph Adam sau Modest Mussorgski, pentru a enumera doar câțiva compozitori, fără a aminti literații sau pictorii, fascinația nopții, a misterului, a spiritelor, vampirilor, iminența morții și a tărâmului morților sunt prezențe constante în arta romantică. Dansul macabru solicită virtuozitatea tehnică a solistului, dar și a membrilor orchestrei și dibăcia dirijorului.
Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră în sol minor, este alături de cel de-al 5-lea concert cel mai interpretat din concertele dedicate de marele compozitor francez claviaturii. El însuși a fost un foarte bun pianist și organist, iar la premieră s-a aflat la pian. Lucrarea scrisă în sol minor, una dintre gamele sumbre, care în epocă era asociată cu finalul vieții, începe sumbru, dar din partea a doua se înflăcărează și înseninează. La fel ca multe alte lucrări simfonice, adevărate șlagăre ale genului, nici aceasta nu a avut succesul dorit la premieră.
În cea de-a a doua parte a concertului, dirijorul Vladimir Lungu se poate „juca” în voie cu coloritul și intensitatea orchestrei Filarmonicii Oradea. Claire de Lune de Claude Debussy (1862 – 1918), Alborada de gracioso și Suita a 2-a din Daphnis et Chloe de Maurice Ravel (1875 – 1937) sunt piese reprezentative ale impresionismului francez, de mare rafinament, în care „culorile” impresiei pictează imagini ale emoției. Nu știm dacă Debussy s-a cunoștea Noaptea înstelată a lui Van Gogh sau dacă Ravel s-a gândit la stampe japoneze sau la vreo poveste spaniolă atunci când a compus Suita pentru pian Miroirs din care face parte Alborada del gracioso, dar rafinamentul melodic și coloritul orchestral sunt de o eleganță și de o vitalitate neobișnuite. Maurice Ravel își fololește calitățile de pictor sonor și Baletul/Simfonia Coregrafică Daphnis et Chloe, după poemul pastoral cu același nume al lui Longos. Baletul este compus între 1909 -1912 pentru baletul rus condus de Serghei Diaghilev, muzica surprinde fațete ale iubirii și pasiunii așa cum doar Richard Wagner a mai reușit în Tristan și Isolde. Talentul de orchestrator al lui Ravel au făcut cele două suite realizate din acest balet dintre cele mai îndrăgite piese ale sale alături de Bolero și de Concertul pentru pian în Sol major.
Dirijorul moldovean Vladimir Lungu revine pentru a doua oară la pupitrul orchestrei orădene anul acesta. Fiecare prezență a sa pe scena orădeană este un răsfăț muzical pentru public. Mihai Diaconescu este atât în ipostaza de solist în recital, cât și cea de solist concertist, un cadou pentru suflet și urechi. Delicatețea cu care interpretează atinge sufletul, iar după unele mișcări e nevoie de un moment de liniște pentru a nu distruge magia creată de el la pian. Nagy Kalman, concert-maestrul Filarmonicii Oradea, apare de data aceasta în ipostază de solist într-o lucrare temperamentală, în care poate fermeca din nou cu vioara.
Mai găsiți bilete la acest concert la casa de bilete a filarmonicii sau pe site-ul bilete.ro .
Daniela Stoica
