De la Colectiv la Covid-19, statul român nereformat ne vinde o iluzie periculoasă. De la “avem de toate” pentru marii arși la “suntem pregătiți să facem față pandemiei”, iluzia aceasta omoară oameni. Ni se transmite pe toate canalele că statul are situația sub control, că statul știe ce face și ia măsuri.
Cu câteva săptămâni înainte de răspândirea epidemiei în România, un mare specialist abonat la contracte cu statul ne asigura că boala va rămâne în China sau cel mult în Asia. Până acum câteva săptămâni Oradea era încă promovată (cui oare?) drept cel mai sigur oraș din România.
Statul este de fapt incapabil să controleze situația actuală iar vălul care acoperă această incompetență sunt cei 200 de milioane de lei dați presei pentru știri pozitive. Pe fundalul activismului politrucilor care ni se vinde la televizor, realitatea ne prinde însă din urmă.
Deja fiecare dintre noi cunoaște pe cineva bolnav. De la cei trecuți prin boală știm că, în ciuda comportamentului de-a dreptul eroic al cadrelor medicale, sistemul este la pământ: anchete epidemiologice nu se mai fac sau se fac tardiv; capacitatea de testare este insuficientă; numărul de locuri în spitale este prea mic. În martie puteam înțelege că autoritățile au fost luate prin surprindere. Acum, șase luni mai târziu și cu miliarde de euro cheltuite pentru sănătate în plus față de buget, motivul pentru lipsuri este altul. Acesta este iresponsabilitatea generalizată a politicienilor care ne conduc: cu excepția agitației și a show-urilor de la începutul pandemiei, toți și-au văzut de campanie.
Singurul remediu pe care îl avem noi azi la îndemână este responsabilitatea fiecăruia dintre noi. Paradoxal, noi cu câte o mască textilă, niște săpun și un pic de cumințenie putem face mai multe decât fac autoritățile cu miliarde de euro.
Dacă nu ne mai uităm în gura patronilor de restaurante și hoteluri care, cot la cot cu politicienii ne îndeamnă la consum voios în unitățile de alimentație publică, putem să ne menținem în siguranță. Încă nu știm cum se vor deschide școlile, dar știm că deschidem restaurantele. Ni se spune că economia are de suferit dacă restaurantele rămân închise, dar cât are de suferit economia dacă pierdem un an de educație a copiilor noștri? Pare să fie mai puțin important. Dincolo de mesajele (dez)interesate ale autorităților, fiecare dintre noi știm ce avem de făcut ca să ne protejăm.
Să-i lăsăm în treaba lor pe circarii de la televiziunile pe care și le-au cumpărat și să ne concentrăm pe ceea ce contează: sănătatea noastră și a celor din jur, educație și să ne câștigăm pâinea. Suntem un popor care a supraviețuit comunismului și întregului său arsenal de propagandă, împreună putem face față unei pandemii și zgomotului mediatic aferent.
Delia Ungur
