Privitor la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3645/15.12.2016, prin care se anulează decizia de retrocedare a Palatului Finanţelor din Oradea, considerăm că instanța supremă a trecut cu o ușurință inexplicabilă peste toate probele pe care Ordinul Călugăresc Mizericordian le-a depus în acest proces, probe care dovedesc fără putință de tăgadă faptul, că această instituție a construit fostul Palat al Finanțelor, a fost proprietarul de drept, proprietarul tabular asupra acestui imobil și că acest imobil a fost naționalizat abuziv de Statul Român, fiind preluat în baza Decretului 302/1948. Imobilul figurează ca înscriere originară în C.F. nr. 1607 din Oradea, dosarul de întabulare al imobilului în cartea funciară având nr. 19927/1899.
Cea mai importantă dovadă a naționalizării abuzive și a recunoașterii de către Statul Român a dreptului de proprietate al Ordinului Călugăresc Mizericordian, este adresa nr. 29533/28.03.1962 completată cu adresa nr. 18099/13.12.1967, înscrisuri care au stat la baza întabulării în cartea funciară a Statului Român, reprezentanții acestuia solicitând în scris Oficiului de Carte Funciară întabularea dreptului de proprietate asupra Policlinicii de Adulţi, cu titlul de naționalizare, în baza Decretului nr. 302/1948, de la fostul proprietar Ordinul Mizericordian în favoarea Statului Român
Chiar dacă această hotărâre este pronunțată de o instanță legal investită, considerăm că este o hotărâre profund injustă, în condițiile în care, având în dosar aceleași probe, două instanțe de fond, Curtea de Apel Oradea și Curtea de Apel Pitești constată legalitatea și temeinicia deciziei de retrocedare nr. 2634/07.03.2012, iar instanța supremă din București înlătură pur și simplu toate aceste probe și admite contestația formulată de Consiliul Județean Bihor.
Fără a cunoaşte încă motivarea instanței supreme, nu putem face comentarii punctuale, însă considerăm că prin această decizie injustă, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o hotărâre prin care încalcă grav prevederile art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la proprietate.
