O altă clădire din centrul istoric al orașului, mai exact imobilul de pe strada Aurel Lazăr nr. 3, aflat până acum în stare de degradare, își recapătă strălucirea de altădată prin Programul de reabilitare a fațadelor clădirilor din „Ansamblul Urban – Centrul Istoric Oradea”.
Vineri dimineață, a început demontarea schelelor de pe fațada exterioară a imobilului, lucrările de reabilitare continuând însă la parterul clădirii și la fațadele din curtea interioară – zona de parter.
În cadrul lucrărilor, s-a refăcut acoperișul, s-a schimbat învelitoarea și s-au reabilitat elementele de șarpantă. Totodată, tâmplăria din lemn a fost recondiționată, ornamentele din piatră au fost curățate, iar celelalte ornamente de pe fațada clădirii au fost tencuite și vopsite conform proiectului.
De asemenea, au fost îndepărtate elementele parazitare de pe clădire (cabluri), iar instalațiile electrice și alte tipuri de instalații funcționale au fost îngropate în patul de cablu practicat în zidărie. Glafurile din tablă zincată au fost recondiționate, iar fațada a fost tencuită.
Programul de reabilitare a fațadelor a fost demarat de Primăria Oradea în anul 2014 prin Fundația de Protejare a Monumentelor Istorice (Oradea Heritage). Proiectele de reabilitare din cadrul acestui program se realizează sub coordonarea Direcției Arhitect Șef, iar supervizarea lucrărilor este asigurată de Direcția Patrimoniu Imobiliar din cadrul Primăriei Oradea, cu dirigenția de șantier a Fundației de Protejare a Monumentelor Istorice.
Lucrările sunt executate de S.C. Vitan Exim S.R.L., iar valoarea contractului de lucrări este de 900.549,83 lei (fără TVA).
Clădirea de pe Aurel Lazăr nr. 3 a fost inclusă în Programul multianual de reabilitare datorită valorii sale arhitecturale, a istoriei sale, dar și datorită pietonalizării și modernizării recente a străzii Aurel Lazăr prin fonduri europene.
Tot pe strada Aurel Lazăr, imobilul de la nr. 4 a fost deja reabilitat, la fel ca și Casa Markovits Matheser de la nr. 21, fostul sediu Telekom de la nr. 15 și clădirea Hotelului Parc situată pe strada Republicii, colț cu Aurel Lazăr.
Istoria clădirii – locul unde a trăit Eva Heyman, victimă a Holocaustului
Clădirea în stil eclectic cu detalii neorenascentiste a fost construită în anii 1927-1928, denumirea originală a imobilului fiind „Casa Heyman”. Proiectantul edificiului a fost arhitectul Adalbert Heyman (Béla Heyman), comanditar fiind Luiza Heyman (mama arhitectului), iar constructorul este necunoscut.
Un element din fier forjat este monograma de la nivelul streșinii fațadei principale care este formată din literele B și H (Béla Heyman).
În 1910, terenul și construcțiile aparțineau Luizei Heyman, văduva lui Iosif Heyman, mama arhitectului Adalbert Heyman.
Până în 1944, în afara proprietarei din acte, au mai locuit aici, la etajul 2 (conform lui Mircea Pașca – „Arhitecți uitați din Oradea interbelică”), și Eva Heyman (fiica arhitectului Adalbert Heyman) împreună cu mama sa, Ágnés Rácz.
Fiica arhitectului Adalbert Heyman, Éva Heyman (n. 13 februarie 1931, Oradea – d. 17 octombrie 1944, Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau), a fost o fetiță de treisprezece ani care, asemănător Annei Frank, a scris un scurt jurnal în ghetoul din Oradea, înainte de a fi deportată în lagărul de concentrare de la Auschwitz, unde a devenit o victimă a Holocaustului.
Din cartea Évei Heyman și din alte surse, aflăm că, în 1944, au fost deportați în Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau: Béla Heyman, Ágnés Rácz-Heyman, Éva Heyman, Luiza Heyman-Veiszlovits, Emil Veiszlovits și Lili Moldovan-Heyman.
La solicitarea proprietarilor, Fundația de Protejare a Monumentelor Istorice a inițiat procedura de clasare a clădirii ca monument istoric.
Clădirea, în formă de U, accentuează accesul prin gang și are parter și două etaje. Imobilul se remarcă prin calitățile sale arhitecturale incontestabile și este reprezentativ pentru arhitectura eclectic orădeană.