În a doua zi de Paște, când ecoul Învierii încă răsuna în sufletele credincioșilor, inima blândă a Papei Francisc a încetat să mai bată. La 88 de ani, Suveranul Pontif s-a stins în Casa Santa Marta, în tăcerea plină de har a cetății Vaticanului, lăsând în urmă o moștenire rară: de iubire, empatie și credință trăită cu simplitate.
Nu doar lumea catolică îl plânge, ci toți cei care l-au văzut ca pe un simbol viu al compasiunii. Așa cum spunea chiar el: „Dumnezeu este o surpriză permanentă.” Iar moartea, poate, nu e decât o întâlnire mai profundă cu iubirea absolută.
Testamentul său, făcut public de Vatican, reflectă aceeași smerenie care i-a definit întreaga viață. A cerut ca trupul să-i fie înmormântat în Bazilica Santa Maria Maggiore — locul în care se ruga înainte și după fiecare călătorie apostolică — și ca mormântul său să fie din pământ, simplu, fără nicio podoabă, purtând doar un singur cuvânt: „Franciscus”.
„Am oferit suferința mea din urmă Domnului pentru pacea mondială și fraternitatea între popoare.” din Testamentul Papei Francisc
Funeraliile ar putea avea loc sâmbătă, 26 aprilie. Dar ecoul vieții sale – viață trăită cu o inimă cât lumea – va dăinui mult dincolo de tăcerea clopotelor.
