Până acum, statul a admis, cel puțin la nivel formal, o realitate elementară: dizabilitatea nu este temporară și nici opțională. Ea presupune tratamente continue, dispozitive medicale costisitoare, adaptări permanente, transport special și, de multe ori, dependență de alte persoane. În acest context profund inechitabil, persoanele cu dizabilități beneficiau de scutiri de impozit pentru locuința de domiciliu, terenul aferent și un singur autoturism, o compensare minimă într-un sistem care le oferă puțin și le cere mult.
Din 2026, această logică a sprijinului dispare. Casa devine impozabilă. Terenul devine impozabil. Mașina devine impozabilă, chiar și atunci când este adaptată sau absolut necesară pentru deplasarea unei persoane cu handicap grav. Guvernul întoarce spatele unei categorii vulnerabile și transferă povara fiscală către oameni care, în multe cazuri, trăiesc din indemnizații și pensii modeste.
Taxele locale, stabilite de consiliile locale care deja anunță majorări, vor fi suportate de persoane pentru care fiecare leu contează. Eliminarea scutirilor aduce bani la buget și contribuie la acoperirea unui deficit uriaș, dar prețul este plătit de cei care au cea mai mică putere de negociere și cele mai puține alternative. O decizie contabil corectă, dar profund discutabilă din punct de vedere social.
Există totuși o singură veste bună într-un tablou dominat de austeritate. Persoanele cu handicap grav sau accentuat rămân scutite de impozitul pe venit, în cotă de 10%, pentru majoritatea veniturilor realizate în România, inclusiv salarii, pensii, activități independente și drepturi de proprietate intelectuală. Un mic colac de salvare, într-un context în care sprijinul real se subțiază vizibil.
Primești pe whatsapp cele mai importante știri din Oradea și Bihor. ABONEAZĂ-TE AICI, apoi apasă butonul URMĂREȘTE în aplicație
