In toamna anului 1918, in conditiile infrangerii Puterilor Centrale si ale prabusirii Austro-Ungariei, miscarea nationala a romanilor din Transilvania s-a amplificat.
In acest context, la 29 septembrie /12 octombrie 1918 s-a intrunit la Oradea, Comitetul Executiv al Partidului National Roman si a adoptat in unanimitate o declaratie privind hotararea natiunii romane din Transilvania de a se pozitiona ,,printre natiunile libere”.
Actul, redactat de Vasile Goldis, se intitula “Declaratia de autodeterminare nationala” si facea referire la cei aproximativ 3 500 000 romani care traiau in Transilvania, Banat, Crisana si Maramures. Se sublinia necesitatea convocarii unei adunari nationale, care sa delege organele abilitate “sa trateze si sa hotarasca in treburi care se refera la situatia politica a natiunii romae”.
Totodata, se cerea “afirmarea si valorificarea drepturilor ei, nestramutate si inalienabile, la deplina viata nationala”. Documentul a fost prezentat de Alexandru Vaida-Voevod in Parlamentul de la Budapesta, in sedinta din 5/18 octombrie 1918. Declaratia de la Oradea, care afirma dreptul natiunii romane la autodeterminare, precum si ideea convocarii adunarii nationale a reprezentat un act cu o semnificatie istorica deosebita privind procesul de unificare nationala.
Oradea a fost primul oras al Unirii.
„Declaratia de autodeterminare de la Oradea”, semnata in casa avocatului Aurel Lazar, la data de 12 octombrie 1918, a fost singurul document al romanilor vremii în care se regasea conceptul de autodeterminare si principii de drept international statuate printr-o lucrare de talie mondiala, a spus universitarul Cristina Romanasu, prezenta la evenimentul organizat de Consiliul Judetean Bihor, de Ziua Nationala a Romaniei.
Cu acelasi prilej, a fost prezentat si un fragment din documentarul realizat de Muzeul Tarii Crisurilor despre personalitatea dr oradean, Aurel Lazar.
