Joi, 5 noiembrie 2020, se împlinesc 10 ani de când inima marelui poet Adrian Păunescu a încetat să mai bată.
Scriitorul, jurnalistul și omul politic Adrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943, în comuna Copăceni, județul Bălți (Basarabia). Și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în județul Dolj și a făcut studii liceale la Craiova și la București. A urmat Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1963-1968); bursier, pentru un an, al Universității din Iowa-SUA (1970-1971).
A lucrat în presa scrisă ca redactor la revistele Amfiteatru (1966-1968), România literară (1967-1970; redactor-șef adjunct) și Luceafărul (1970-1972). Din 1973 până în 1985 este redactor-șef al revistei Flacăra. În aceeași perioadă a inițiat și a condus Cenaclul Flacăra, adevărat fenomen de masă, cu care susține, până la interzicerea sa, în 16 iunie 1985, 1.615 manifestări de muzică, poezie și dialog.
Prin operele sale efervescente, Adrian Păunescu a reușit să inspire și să elibereze o generație întreagă. Pe lângă activitatea sa artistică, poetul s-a făcut remarcat și pentru duritatea cu care a criticat societatea în care trăim, dar și pentru activitatea sa politică.
Potrivit Gândul.ro, în anul 2002, Adrian Păunescu a scris o poezie care pare că descrie perfect pandemia de coronavirus care a paralizat întreaga lume. În opera sa, Păunescu descrie o viitoare urgență medicală, care va distruge sistemele medicale și care va lăsat amprente adânci în viețile tuturor oamenilor.
Adrian Păunescu – „Bolnavi unanimi”
Şi ce-ar fi dacă,
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toţii
Deodată?
Şi medici, şi pacienţi,
Şi părinţi, şi copii?
Ce-ar fi, ce-ar fi
Dacă, brusc,
Ne-am îmbolnăvi,
Dacă n-ar avea
Cine pe cine să mai trateze,
Bandaje şi paranteze ?
