Am ajuns din nou în Rodos, la final de septembrie. Insula Soarelui, tărâmul unde istoria și frumusețea naturală se împletesc armonios, ne-a primit cu blândețea unei veri târzii. Este locul unde trecutul și prezentul conviețuiesc ca într-o poveste spusă în șoapte de mare și vânt.
Ne-am dorit să revedem Lindosul – satul alb, cochet și plin de farmec. Deasupra lui, pe stâncă, Acropola zeiței Atena veghează de secole asupra caselor albe care se întind ca într-un vis. De data aceasta, am ajuns acolo după o ploaie torențială care s-a oprit chiar când intram în localitate, lăsând în urmă o lumină curată, strălucitoare. Și da, acolo am băut cel mai bun suc de portocale din lume – simplu, autentic, de neuitat.
Rodosul are nenumărate plaje, fiecare cu personalitatea ei. Ne-am oprit din nou la trei dintre ele, fiecare cu farmecul propriu.
Kalithea Springs, la doar 8 kilometri de oraș, e o oază de liniște – ape limpezi, păduri de pini și clădiri elegante cu mozaicuri orientale, moștenire a perioadei italiene.
Faliraki, cu țărmurile ei lungi și nisipoase, îmbină perfect modernul cu naturalul – un loc unde valurile dansează lent, iar soarele pare că zâmbește peste fiecare apus.
Iar Anthony Quinn Beach rămâne locul meu preferat: un golf pitoresc, înconjurat de stânci spectaculoase și ape de un verde ireal. Poartă amintirea actorului care a iubit Grecia pentru totdeauna – și poate de aceea aerul de acolo are ceva cinematografic, aproape nostalgic.
Dacă ajungi în Rodos și vrei să trăiești o experiență diferită, o croazieră spre Marmaris, Turcia, este o alegere minunată. Într-o oră si ceva, te afli într-o altă lume. Plecarea are loc dimineața devreme, din portul central din Rodos Town, acolo unde, de data aceasta, un curcubeu superb ne-a urat bun-venit.
Feribotul alunecă lin peste valuri, iar în depărtare se deschid coastele turcești: munți acoperiți de pini, golfuri verzi și orașe care par pictate în lumina soarelui.
Marmaris te cucerește din prima clipă – un oraș elegant și viu, aflat la granița dintre Marea Egee și Mediterană. Portul său natural, vechi de secole, păstrează parfumul unei istorii bogate. Bazarul, colorat și agitat, e o lume în sine – plină de mirodenii, textile, bijuterii și zâmbete orientale. Pe faleză, palmierii, iahturile și terasele elegante dau locului un aer cosmopolit, de vacanță fără sfârșit.
Cea de-a doua excursie ne-a purtat pe insula Kos, locul unde s-a născut Hippocrate – părintele medicinei. Aici, istoria, natura și gastronomia se întâlnesc într-un echilibru perfect. Sub umbra copacului lui Hippocrate se simte încă ceva din spiritul Antichității.
La sanctuarul Asclepion, ridicat deasupra orașului, priveliștea se deschide larg spre mare și spre coasta turcă. Printre ruine și coloane dorice, parcă încă răsună ecoul unei lumi în care știința și credința mergeau mână în mână.
Nu am ajuns până la izvorul Vourinna, dar dorul de Kos rămâne. Aș reveni oricând pe această insulă încântătoare, cu soare blând, peisaje line și o pace aparte.
Toate aceste locuri nu ar fi avut același sens fără Omul care ne-a fost ghid și gazdă desăvârșită – același, pentru a doua oară. Cu povești, umor cald și o grijă discretă pentru fiecare detaliu, a transformat din nou o simplă vacanță într-o experiență de suflet. Una din acelea pe care le păstrezi mereu aproape, ca pe o fotografie a fericirii.
Dorina Ursente
