Bibliotecile nu sunt doar spații destinate depozitării cărților, ci locuri reprezentative pentru trecut și prezent. Au fost şi rămân centre de cultură, iar rolul pe care l-au avut în dezvoltarea spirituală a comunităților nu este deloc de neglijat. De altfel, pe frontispiciul marii biblioteci de la Teba din Grecia antică scria: „Cartea, leac pentru suflet!”.
Biblioteca Judeţeană ”Gheorghe Şincai” din Oradea, fondată în 1911, îşi desfăsoară activitatea în sediul actual din anul 2007. Clădirea cazonă, ce a fost complet reabilitată, deţine o colecţie specială de incunabule şi cărţi rare. Se află în două săli de la etajul al doilea si sunt păstrate în condiţii speciale de temperatură şi umiditate. Cercetătorii sunt cei care vin cel mai des să le studieze dar şi copiii păşesc cu emoție şi, cu ochii măriți, ascultă explicațiile specialistilor despre aceste adevărate comori. Pot fi văzute şi consultate pe baza unei cereri speciale şi a permisului de intrare la bibliotecă.
„Cartea este un pansament bun pentru sufletul fericit sau dezamăgit”, susține directorul Bibliotecii Judeţene ”Gheorghe Şincai”, Ligia Mirişan. Ea spune ca una din cele mai vechi lucrări pe care instituția de cultură o are e „Cazania lui Varlaam”, capodoperă a culturii româneşti medievale, tipărită in anul 1643, păstrată in condiții excepționale.
Dintre cărțile rare ale bibliotecii orădene, Ligia Mirişan a ținut să prezinte 3. Este vorba de „AtlasNovus…” opera tipografului austriac Johann Peter von Ghelen, din 1730, una dintre cele mai reuşite lucrări de geografie din secolul al XVIII-lea, de „Fenixul din Pannonia sau Renaşterea din cenuşă a limbii maghiare”, tipărită la 1790 şi de „Istoria pentru începutul românilor in Dacia, scrisă de Petru Maior, apărută în anul 1812.
