Dirijorul Romeo Rîmbu a schimbat bagheta și pupitrul dirijoral cu creionul și partiturile goale pe care le umple cu meditații muzicale.
La fel ca alți artiști, folosește și el timpul de criză pentru a face loc altor modalități de manifestare a creativității. „Meditație pentru oboi și vioară” compusă de Romeo Rîmbu se înscrie în tradiția muzicală, dirijorul-compozitor nelăsându-se ispitit de curentele moderniste. Melodia de largă respirație și variațiunile ei duc cu gândul la marile concerte preclasice.
Orchestrația saturată e modernă și generoasă, amintindu-mi cumva ”Oboiul lui Gabriel” din coloana sonoră a „The Mission” sau de tema „Listei lui Schindler”.
Ca toți artiștii realiști, utilizează și el ce are la îndemână: oboiul pe care îl stăpânește în continuare foarte bine și vioara fiului său. Amândoi se înțeleg și comunică impecabil, noua creație, în premieră absolută, lăsând sufletul să mediteze și să călătorească, neîngrădit de nicio Corona, de nicio criză, de nicio restricție.
Restricțiile impuse de Corona se dovedesc tot mai mult un stimulent al creativității artistice, indiferent de domeniul de manifestare. Ea își găsește mereu alte modalități de exprimare, așa cum apa își găsește mereu drumul spre mare în ciuda obstacolelor pe care le întâlnește.
Daniela Stoica
