Cartea universitarului orădean Orlando Balaș, „terra 2.0”, apărută la editura Brumar în acest an, reprezintă dovada elocventă a implicării autorului în efortul de a contribui la păstrarea a ceea ce ne înconjoară, în limitele normalității, a unei relații firești pe care noi, oamenii secolului XXI, trebuie să o avem cu Mama Natură.
Versurile te duc cu gândul la „De rerum natură”, a lui Lucretius, amplă lucrare a antichității, sau la pictura manieristului renascentist italian, Giuseppe Arcimboldo, cu ale sale unice creații, în care plantele și animalele, creează portrete într-o viziune cu totul aparte.
Se regăsesc, în volumul lui Orlando Balaș și ecouri din Eminescu, Bacovia, Blaga, versurile îndemnând la reflecție, la iubire. Poemele sale sunt un SOS, un memento, pentru ca noi să fim mai umani, mai buni, mai ales acum, când pandemia pare că vrea să ne demonstreze că e o forță, forță pe care omul trebuie să o îmblânzească și cu care să trăiască cât de cât în armonie.
Cartea „terra 2.0” e cadoul pe care ni-l face Orlando Balaș, dar ce are menirea de-a ne apropia unii de alții și de-a ne sugera că fricile pot fi stăpânite.
