Poeții și Poezia au fost reprimiți în Cetate! Gazda evenimentului care ne-a amintit de zilele de glorie ale Saloanelor Revistei Familia a fost Episcopia Greco Catolică de Oradea, organizatoarea Întâlnirilor literare ale Episcopiei.
În 6 și 7 iulie, Aula Magna a Seminarului Teologic Greco- Catolic a găzduit două manifestări de mare elevație care au lipsit de atâta timp iubitorilor de Poezie orădeni.
În prima seară, profesorul universitar, academicianul Ion Pop, magistrul unor valoroase generații de scriitori formați sub îndrumarea sa la cenaclul și la revista Echinox din Cluj- Napoca, poet el însuși ( Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu- 2023), a lansat antologia Poezia românească după 1945, operă monumentală care antaloghează 272 de poeți în 2000 de pagini, rezultatul unei munci laborioase de parcurgere a tuturor creațiilor poetice din perioada 1945- 2015. Despre avatarurile acestei intreprinderi a vorbit Magistrul, uneori ușor amuzat, dar evident ușurat de o sisifică trudă, provocat fiind de întrebările moderatorului serii, criticul Alexandru Cistelecan.
Partea a doua a întâlnirii a fost rezervată poeților antologați prezenți la Oradea și pe care ne-am bucurat sa-i auzim din nou după atâția ani în care Poezia a lipsit din spațiul cultural al orașului: echinoxiștii Adrian Popescu, Mircea Petean, Ion Mureșan, Vasile Dan, Viorel Mureșan, Vasile Igna, Ioan Moldovan, Traian Ștef, Vlad Moldovan.
Au fost prezentate și cele mai recente apariții editoriale ale autorilor prezenți la acest regal de Poezie.
Vineri, profesorul Ion Pop a moderat discuțiile colocviului Poezie și religiozitate, deschis de intervenția gazdei – Prea Sfinția Sa Virgil Bercea, care a subliniat nevoia de repere ferme într-o lume aflată sub asediul facilului, al superficialului și a apreciat rolul poeziei în crearea unor jaloane de spiritualitate, în efortul de regăsire a sinelui, a profundului existenței,de revelare a sacrului.
Participanții la dezbatere au nuanțat ideea căutării profunde a sacrului, a regăsirii sinelui în raport cu realitatea sacra, cu esența – coordonată fundamentală a creației poetice universale, iar în spațiul cultural românesc mai cu seamă a poeziei tradiționaliste, avangardiste, moderne, dar și a celei neomoderniste, postmoderne sau actuale. Spiritualizarea lumii este unul din fundamentele poeziei autentice întrucât regăsirea sacrului echivalează cu regăsirea umanului în întregul său. Ieșirea din zgomotul cotidianului care bruiază raportul cu spiritualitatea lumii ar fi o constantă regăsită în toate perioadele poetice, chiar și în cea actuală ( Ion Pop). Limbajul tinerilor, tehnicizat, camuflează metafizicul, ascunde aura sacrului prezent sub varii imagini. Chiar și poeții ultramizerabiliști se raportează la marea absență a idealului, iar în scufundarea în realul opac poate fi identificată nostalgia unei spărturi, ca aspirație spre iluminare ( I. Cistelecan). Toți participanții la dezbatere au fost de acord că orice poezie scrisă bine este religioasă, întrucât exprimă armonia sinelui cu dumnezeirea ( Ion Mureșan). Scântei ale divinului în concret, poeții sunt chemați să iște noi epifanii ( Adrian Popescu).
Definiția personală a scriitorului Mircea Petean poate reprezenta o concluzie a unor discuții intense: „Poezia/ este/ sarea/ din/ lacrima/ umanității”.
În încheierea întâlnirii, poeții oaspeți, dar și poeți ai locului – Ioan Moldovan, Traian Ștef, Lucian Scurtu, Gheorghe Vidican, Ion F Pop, Alin Dobai au citit poezii la temă – sacralitate și poezie.
Și prin organizarea acestor evenimente literare de elevată ținută artistică, ca și a celor muzicale sau plastice din această primăvara, Episcopia Greco Catolică se reafirmă ca protagonist de prim plan al culturii orădene. Orădenii au în episcopul Virgil Bercea un păstor grijuliu și la nevoile lor culturale.
prof. dr. Iuliana Păcurar
