„Poveștile de lângă noi” este un proiect al studenților de la Jurnalism din cadrul Universității din Oradea. Azi, Maria Paşcalău vă prezintă biserica din satul său, Rontău, jud. Bihor.
Biserica Ortodoxă din satul Rontău a luat naştere în anul 1700, ea fiind construită din potici (gard de nuiele), prin contribuţia celor 37 de familii existente atunci pe aşezarea actualului sat. A fost construită din dorinţa de a avea şi ei o biserică a lor, deoarece până atunci era doar o singură biserică, a satului Haieu, actuala biserică din cimitir. Biserica din satul Haieu a trecut la cultul greco-catolic, însă sătenii din satul Rontău nu au fost de acord cu acest lucru și au hotărât să-şi construiască propria lor biserică Creştin Ortodoxă.
Satul Rontău în acea perioadă se numea satul Sărăceni, denumire care provenea de la sărăcia sătenilor. În anul 1868, biserica a suferit un incendiu provocat din neglijenţă, iar preotul din aceea vreme, cu numele de Părintele Trandafir, împreună cu credincioşii au reconstruit-o din cărămidă.
Părintele Trandafir era prietenul marelui scriitor român Ioan Slavici care scrie o nuvelă cunoscută în literatura română sub denumirea de ,,Popa Tanda”, care amintește despre acest sat numit Sărăceni şi locuitorii acestuia. Deoarece multe biserici din jur, la presiunea imperiului Austro-Ungar, au cedat trecând la religia greco-catolică pentru anumite promisiuni care s-au făcut, cea din Sărăceni a fost printre puținele biserici din zonă care nu a cedat presiunilor rămânând în continuare ortodoxă. Acest fapt se datorează credinţei şi rugăciunilor preotului Trandafir şi a credincioșilor.
